Fie ca e vorba de reflectarile necugetate despre politica, sau de intrebarile simple, dar profunde, referitoare la cum functioneaza lumea, copiii au un fel unic de a simplifica si cel mai complex fenomen cultural pana la esenta, obligandu-ne sa ne reexaminam straturile de ipoteze pe care le avem. Sa luam, spre exemplu, vechile tensiuni dintre stiinta si religie, polemica ce a preocupat minti luminate, de la Galileo la Carl Sagan, precum si minti renumite din stiinta. Bagajul cultural enorm al polemicii stiinta vs. religie nu a impiedicat o mica fetita din New York, numita Phyllis, sa-i adreseze o intrebare nimeni altuia decat marelui Albert Einstein, intr-o scrisoare din 1936, regasita in lucrarea Dear Professor Einstein; Albert Einstein’s Letters to and from Children [public library].
Biserica Riverside
19 ianuarie 1936
Draga Dr. Einstein,
In clasa, la orele de duminica, am adus in discutie intrebarea: Oamenii se stiinta se roaga? Am fost intrebati daca am putea crede in stiinta si in religie in acelasi timp. Acum trimitem scrisori oamenilor de stiinta si altor persoane importante, pentru a afla raspunsul la intrebarea noastra.
Ne vom simti foarte onorati daca ne veti raspunde la intrebarea: Oamenii de stiinta se roaga? Si daca da, pentru ce se roaga?
Noi suntem in clasa a sasea, clasa doamnei Ellis
Cu respect,
Phillys
In numai cinci zile, Einstein i-a scris fetitei – nu-i asa ca-i minunat cand giganti culturali isi fac timp si raspund curiozitatii sincere a copiilor? – iar raspunsul sau vorbeste in aceeasi nota spirituala de calitate precum a facut-o Carl Sagan zeci de ani mai tarziu, sau Ptolemeu cu milenii inainte. Cu sase ani inainte de aceasta scrisoare, Einstein explorase exact acelasi subiect, intr-un limbaj mult mai complicat si o retorica ametitoare, in legendara sa conversatie cu filozoful indian Tagore.
24 ianuarie 1936
Draga Phyllis,
Voi incerca sa raspund la intrebarea ta cat de simplu pot. Iata raspunsul meu:
Oamenii de stiinta cred ca orice fenomen, chiar si cele care tin de oameni, se intampla datorita legilor naturii. Asadar, un om de stiinta nu poate fi inclinat sa creada ca acest curs al evenimentelor poate fi influentat de rugaciuni, adica de o dorinta manifestata la un nivel supranatural.
Cu toate acestea, trebuie sa recunoastem cunostintele noastre despre aceste forte ca fiind limitate, astfel incat convingerea in existenta unui spirit atotputernic si etern sta intr-un fel de credinta. Asemenea credinta ramane foarte populara si intinsa, chiar si cu toate realizarile in stiinta de pana acum.
Dar, de asemenea, oricine este serios implicat in demersurile stiintei, devine convins ca un fel de spirit se manifesta in legile universului, unul care este vast superior decat spiritul omului. In acest fel, urmarea cailor stiintifice duce spre un sentiment religios special, care este cu siguranta foarte diferit de religiozitatea cuiva mai naiv.
Cu salutari cordiale,
A. Einstein
