[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]F[/mkdf_dropcaps]abricarea berii este o activitate umana ce dateaza inca de la inceputurile urbanizarii si a civilizatiei din perioada neolitica. Istoria fabricarii berii nu este doar una a dezvoltarii stiintifice si tehnologice, ci o istorie a oamenilor, a guvernarii, a economiei, a ritualurilor si obiceiurilor de zi cu zi. Inca din antichitate, consumul de bere a fost legat de afilierea culturala, nationala si ideologica.
In capitolul “A Comprehensive History of Beer Brewing”, Franz G. Meussdoerffer descrie contextul economic, tehnologic si cultural care i-au permis omului sa le furnizeze generatiilor viitoare aceasta bautura. Pornind de la cercetarea lui Meussdoerffer, in acest articol ne propunem sa prezentam unele dintre cele mai importante momente din istoria fabricarii berii.
Sfarsitul Glaciatiei ca urmare a schimbarilor climatice in jurul anului 12500 i.Hr. a determinat modificari si in societate. Oamenii au dezvoltat unelte simple utilizate la recoltarea si macinarea gramineelor ca grau, orz sau alac. Prima bautura fermentata pe baza de cereale isi are originile in regiunile in care s-au cultivat pentru prima data aceste cereale: Mesopotamia si Egipt, nu mai devreme de anul 5000 i.Hr. Totusi, primele evidente ale existentei acestei bauturi vin chiar din China. Analizele chimice ale vaselor din provincia Henan au aratat ca o bautura fermentata din orez, miere si fructe era produsa inca din mileniul al VII-lea i.Hr.
La inceputul civilizatiei, fructe ca struguri sau curmale erau folosite ca fermenti in fabricarea berii. Transformarea amidonului in zaharuri (malting) era foarte putin perfectionata si pentru a fi asigurat procesul de fermentare se adaugau sucuri sau miere.
Stratificarea vietii oamenilor in clase sociale organizate de structurile administrative, precum si evolutia schimbului de bunuri a fost insotita de aparitia si dezvoltarea scrisului in statele sumeriene, in Egipt (3300-3100 i.Hr.) si Akkad (2500 i.Hr.). Chiar primele documente scrise ofera informatii despre bere si scot in evident rolul sau cheie in societate. In Epopeea lui Ghilgames, salbaticul Enkidu este “civilizat” de o femeie care il invata cum sa manance paine si sa bea bere.
Cele mai multe din informatiile (de altfel destul de limitate) despre fabricarea berii in cultura mesopotamiana se gasesc in textele administrative si literare, dintre care cel mai important este Imn pentru Ninkasi. Acest poem ofera unele detalii despre procesul de fabricare a berii si specifica ingredientele de baza ale acestei bauturi: bappir (un amestec fermentat de maia si ierburi aromatice), munu (o cereala decorticata), titab (un amestec format din cerealele uscate), miere si vin, adaugate dupa fermentare. Sub forma libatiilor, berea era oferita zeitatilor si se considera ca ea reprezenta un element esential al dietei divine. Berea juca un rol important si in invocatiile magice.
Intre mileniul al IV-lea i.Hr. (perioada Uruk) si secolul al V-lea i.Hr (Noul Imperiu Babilonian) tehnicile de fabricare a berii, la fel ca ingredientele folosite, s-au schimbat dramatic. In perioada babiloniana s-au produs peste 70 de tipuri de bere, cea mai ieftina fiind berea “neagra”, preparata numai din orz.
Se presupune ca elita evreiasca a invatat sa prepare berea in timpul exilului din Babilon. Desi exista controverse referitoare la fabricarea berii in Israelul Antic, evidente referitoare la consumul de bere pot fi gasite in documentele vechi.
Mai multe informatii referitoare la fabricarea berii exista intr-o alta civizatie: cea egipteana. Berea era un produs esential si juca un rol dominant in cultul si medicina din Egiptul Antic. Exista o mare varietate de tipuri de bere. Unele erau produse in scopuri religioase, ca “berea adevarului”, rezervata celor 12 zei care pazeau altarul lui Osiris. De altfel, legenda spune ca Osiris este cel care i-a invatat pe oameni cum sa fabrice berea. Prima dovada a existentei berii in Egipt dateaza din 3500 i.Hr. Escavari din doua situri predinastice, la Abydos si Hierakonpolis, au scos la iveala cuve mari, fixe, sustinute de caramizi, ce reprezinta ramasite ale berariilor antice.
In 331 i.Hr. grecii, sub conducerea lui Alexandru cel Mare, au cucerit Egiptul si au stabilit dinastia Ptolemaica. Cu aceasta ocazie a fost introdus vinul in Egipt, care a devenit curand bautura favorita a celor din clasa de sus. Sus pretextul combaterii abuzului public de bauturi alcoolice a fost impusa o taxa pe bere. Unul dintre motive a fost acela ca grecii erau consumatori de vin, in timp ce principalii lor rivali erau consumatori de bere. Prejudecata contra berii in cultura greaca isi are originile nu numai in nevoia grecilor de a se pozitiona ca oameni de cultura, dar si in filosofie. Grecii au dezvoltat teoria celor patru calitati elementare, atribuind substantelor proprietati ca rece, cald, uscat sau umed. In timp ce vinul era considerat “cald”, potrivindu-se principiului masculin, berea era “rece” si se potrivea esentei feminine. Bautorii de bere ar fi trebuit, astfel, sa fie efeminati. Pe de alta parte, procesul de fermentare era privit cu suspiciune si era considerat impur.
In nordul Europei, cultivarea cerealelor nu s-a raspandit decat la inceputul perioadei neolitice. Celtii au venit in centrul Europei in jurul anului 700 i.Hr. Intre secolele al V-lea si al III-lea i.Hr. ei au ajuns in sud, spre Italia si in est, spre Ungaria, Grecia si Turcia. Despre triburile germanice se stie ca preferau berea. De altfel, in secolele al III-lea si al IV-lea, triburile germanice au ajuns la fotificatiile romane, moment ce a marcat o noua etapa in istoria fabricarii berii.
Intr-un context istoric tumultos, biserica si-a asumat o pozitie predominanta si a pastrat o mare parte din cunostintele medicale, stiintifice si tehnice din perioada romana. Atitudinea bisericii cu privire la consumul de bere s-a schimbat ca o consecinta a predominantei traditiilor germanice. In 816, berea a fost recunoscuta oficial de catre biserica printr-un document care prevedea, printre altele, ca un calugar putea primi in fiecare zi o cupa cu vin sau, daca acesta nu se gasea, de doua ori mai multa “bere buna”. Manastirile din nord au devenit importante centre pentru fabricarea berii. Tot manastirile au atestat primele dovezi ale utilizarii hameiului in fabricarea berii. Astazi se considera ca hameiul era originar din China.
Hameiul era parte dintr-un alt aditiv: gruit. Sub imparatii Otto al III-lea si Heinrich, termenul a devenit sinonim cu un alt ingredient: fermentum. Gruit era un amestec folosit pentru fabricarea berii si putea fi cumparat numai de la autoritatile locale. Acesta venea si cu o taxa impusa de autoritati. Gruit continea malt, extracte din plante (rozmarin salbatic, coriandru, coada soricelului), drojdie. Extractele din plante erau considerate componente esentiale ale berii si se considera ca tipul si cantitatea lor ofereau bauturii o anumita valoare.
Citeste aici partea a II-a a articolului.
________________________________
sursa cover photo: todayifoundout.com
Comments 1