traducere dupa articolul scris de Jordan Gaines Lewis in Brain Babble
Chiar si cei mai rationali dintre noi experimentam aceasta traire: vei sta de vorba cu prietenii tai sau vei explora un loc total nou, cand dintr-o data un sentiment te invaluie: ai avut aceasta traire deja doar cu „o secunda” mai devreme. Familiaritatea este coplestioare chiar daca nu ar trebui sa fie deloc asa. Sentimentul devine cel mai profund chiar cu un moment inainte sa se evapore si apoi te intrebi: Tocmai am prezis viitorul? Desi exista sanse, nu poti intr-un mod precis sa fixezi in timp si spatiu prima traire a acestui moment.
Deja Vu este un termen francez ce inseamna literalmente ” ceva ce a fost deja vazut” si studiile arata ca acest sentiment este trait de 60-70% din populatia globului cu varsta cuprinsa intre 15-25 de ani.
Cativa cercetatori speculeaza ca sentimentul de Deja Vu apare cand o eroare apare in timpul activitatii cerebrale, in continua incercare a creierului sa ne faca sa percepem lumea exterioara in limite foarte restranse.
Ganditi-va la memorie: percepe doar mici parti din informatiile senzoriale (mirosul, de exemplu) ce poate sa readuca in prezent o colectie intreaga de alte aspecte. Se sugereaza ca sentimentul de Deja Vu este o mixtura intre aceste doua procese.
Aceasta vaga teorie, totusi nu explica faptul ca momentul pe care il experimentam nu este neaparat dintr-un eveniment trecut real.
O alta teorie legata de acesta „retraire” presupune ca senzatia de Deja Vu este practic o fluctuatie intre circuitele creierului de lung si scurt timp.
Cercetatorii cred ca informatia pe care creierul nostru o percepe din exteriorul nostru, poate sa aiba un mic „scurt circuit” in drumul ei spre memoria pe termen scurt si sa „pice accidental” in substraturile memoriei pe termen lung; si atunci cand experimentam un moment nou, desi se afla in sectorul memoriei pe termen scurt se simte la fel de puternic si real ca si cum acesta deja a fost trait intr-un trecut indepartat.
O ipoteza asemanatoare se bazeaza pe posibilitatea de perceptie a timpului intr-un mod gresit, de catre creier; in timp ce percep o milisecunda, senzorii de informatie pot simultan sa se reorienteze inspre memoria pe termen lung, cauzand o intarzaiere, si probabil intrebarile fara raspuns, daca noi am mai trait acel moment deja sau nu?
O caracteristica in comun la toate aceste experiente de Deja Vu: suntem perfect constienti cand aceste trairi ne inunda „intimitatea”, accentuand faptul ca activitatea creierului nu trebuie sa fie in intregime activa ca sa produca acest fenomen.
[sursa]