Despre Miron voda Barnovschi se aminteste rareori. Pe fuga. Si este pacat! Nascut în 1590, la Toporauti, în Bucovina, este, pe linie materna, descendent al Movilestilor. Din partea tatalui,Dumitru Barnovschi,mostenirea este cea a boierilor de tara care si-au aparat glia cu smerita dârzenie unchiul sau, Onufrie, numarându-se printre ostenii Sfântului Voievod Stefan în vreme ce bunicul sau, Toma, s-a afirmat în lupta purtata contra lui Despot – voda de catre Stefan Tomsa.
Numele îi provine de la mosia sa din tinutul Iasilor, Bârnova. Virtutile îi aduc curând demnitati în Sfatul Tarii. Prestigiul de bun militar si calitatile de diplomat îl fac indispensabil nu doar domnului dar si Portii si Poloniei, fiind o vreme, însârcinatul oficial al sultanului pentru medierea disputelor dintre otomani si Polonia. În agitatul început de secol al XVII-lea, când toate devin usor de cumparat si de naruit, Miron Barnovschi este o pilda a masurii. De aceea, la moartea lui Radu Mihnea, în ianuarie 1626, marii boieri îl aleg domn. O alegere pragmatica. În ultimii ani de domnie, bolnav fiind, Radu Voda încredintase mare parte a atributiilor hatmanului Miron. Multumita darurilor consistente trimise la Stambul (un raport olandez se refera la 100. 000 de coroane date sultanului Murad al IV -lea, de 50. 000 pentru dregatorii sai ), Poarta nu ezita sa recunoasca noua domnie. Bucurându-se de circumstantele favorabile ( revolte în nordul Anatoliei, dependenta padisahului de sfetnicii sai ), noul domn îsi propune îmbunatatirea starii Moldovei . Darile sunt reduse, asezarile afectate de incursiunile tatarilor primesc scutirea de impozite. Astfel, satele sunt repopulate. Vechile incursiuni stau si la baza asezamântului din ianuarie 1628, prin care taranii fugiti de pe mosii înainte de 1621 au libertatea de a se aseza unde doresc. Ceilalti sunt readusi la locul dinainte. O masura de criza, amintind de cea luata de Mihai Viteazu dupa Calugareni.
Buna rânduiala este consolidata prin ctitorii. În Iasi se înalta manastirea Adormirea Maicii Domnului si biserica Sfântului Ioan Botezâtorul. De asemenea,sunt zidite biserica manastirii Hangul si manastirea Bârnova, este desavârsita splendida manastire Dragomirna a Mitropolitului Anastasie Crimca si biserica cea mare din Lvov. Ctitoriile sunt completate de un asezamânt pentru manastirile Moldovei care vizeaza buna lor functionare si contracararea influentelor externe. Miron Costin, ruda a domnului,preciza: manastiri si biserici câte au facut în asa scurta vreme, nici un domn nu au facut. Facut-au alti domni si mai multe, eara cu mai delungate vremi, unii în 40 de ani, altii în 20 de ani, eara el în trei ani.
Dincolo de certa evlavie, politica ecleziastica are dimensiune politica. Înlaturarea suzeranitatii turcesti nu mai e posibila pe calea armelor. De aceea, ca odinioara Sfântul Voievod Neagoe Basarab, Miron Barnovschi ofera model noii forme de rezistenta a lumii ortodoxe, mult mai realista si mai eficienta. Armatura o reprezinta legaturile strânse cu Polonia, prin casatoria cu fiica guvernatorului Camenitei, gratie tesaturii de punti a unchilor sai Movilesti cu nobilimea Republicii, reperul lor constituindu-l obtinerea indigenatului polon de catre Miron voda, în 1629. În mod similar, prietenia cu Cantemir -bei, conducatorul tatarilor permite Moldovei evitarea incursiunile uzuale dinainte de 1626. Si, pentru ca încrederea otomanilor sa nu fie stirbita, de la Iasi, pe lânga uzualul tribut, in 1627, vine ajutor pentru repararea cetatilor turcesti. Din pacate, tocmai avantajele se transforma în vulnerabilitati. Politica oscilanta a Poloniei fata de Înalta Poarta alimenteaza rezervele ultimeia în privinta loialitatii lui Miron-voda. Cu atât mai mult cu cât boieriii si verii domnitorului, dornici sa obtina consolidarea influentei lor îl calomniaza dregatorilor turci. Rezultatul – Miron Barnovschi este mazilit în august 1629. Se invoca refuzul cresterii tributului cu 40 de pungi. Departe de a o privi ca pe o înfrângere, fostul domn considera pierderea tronului doar o încercare. A venit vremea cercetarii sufletului si apropierii de pâinea smeririi. De aceea, sa primim cele daruite de Hristos .
Este adevarat, cea mai mare parte a averii se afla deja în Polonia. Ca si familia sa. El însusi se retrage la Ustia, langa Nistru, beneficiind de avantajele indigenatului. Si, atent la evolutia evenimentelor de dincolo de granita, asteapta, sa fie, cu ajutorul Preaputernicului Dumnezeu,ce a fost si mai mult de atât.
Domnia este preluata de fiul lui Radu Mihnea, Alexandru Coconul. Tânar, alungat din jilt doar dupa zece luni de la întronare. Pentru Miron este prilejul sa încerce redobândirea tronului. Trupele sale, conduse de hatmanul Nicorita, cumnatul sau, sunt învinse de armata vornicului Lupu (viitorul domnitor Vasile Lupu) la Toporauti. Tara alege ca domn pe Moise Movila, fiul lui Simeon Movila,unchiul lui Barnovschi. Animat de bune intentii, noul conducator decide, ca si predecesorul sau, sa limiteze puterea boierilor si intensifica relatiile cu Polonia. Aceasta ultima actiune este folosita de catre boieri pentru reusi, dupa un an si jumatate de cârmuire a Moldovei, îndepartarea din scaun de catre puterea suzerana. Este numit Alexandru Ilias. Înconjurat de greci si turci, aflat la a doua domnie, detestat pentru darile grele, noul domnitor stârneste nemultumirea profunda a întregii tari. De aceea, în aprilie 1633 izbucneste una dintre cele mai puternice revolte a tuturor categoriilor sociale. Miscarea, condusa de Lupu vornicul, determina plecarea lui Alexandru voda din scaun. Cum Lupu refuza sa accepte coroana, este chemat Miron Barnovschi. Ultimele domnii din Moldova îi determina pe apropiatii sai sa îi ceara a nu se întoarce la Iasi. Pentru Miron este limpede însa ca, desi obezile turcesti înca sunt grele, dulce este domnia Moldovei.
Dornic sa înlature orice ambiguitate a pozitiei sale, la scurt timp se pregateste pentru drumul la Stambul, în vederea obtinerii confirmarii domniei. Conducerea Moldovei o încredinteaza mamei sale. Ajuns la Târgoviste, este primit cu deplina bunavointa de noul domn muntean, Matei Basarab care îi ofera dovezi ale necredintei boierilor moldoveni, în frunte cu vornicul Lupu. Barnovschi considera însa ca sânge s-a tot varsat iar tradari tot vor mai fi. Dar cum sa câstigi dragostea prin lovitura de cnut? Cât despre înfruntarea turcului, o voi si eu. Dar pâna si regele David l-a doborât cu prastia pe Goliat filistinul. Noi nici pietre nu avem. Doar praf rascolit de vânt.
Astfel, încredintându-si viata voii Domnului, îsi continua drumul. Ajuns în capitala imperiului,astepta sa fie primit de catre marele vizir. În schimb, este întemnitat, bunurile îi sunt confiscate si este acuzat de refuzul platirii celor 40 de pungi în 1629, de interventia în Moldova dupa mazilirea lui Alexandru Coconul, de jefuirea coastelor turcesti de catre cazaci. În mod expeditiv, Divanul decide sa peara Barnowski voda. I se propune convertirea la islam. Miron o respinge. Cel despre care postelnicul Toma dadea marturie ca îl vedea pren miezul noptii, ingenuncheat înaintea icoanei, la ruga, cu mare osârdie, nu poate accepta acest târg.
Este decapitat în dupa-amiaza zilei de sâmbata, 22 iunie a anului 1633. Trupul îi este dus, pe ascuns, la una dintre bisericile Stambulului. Dincolo de legenda – pieirea sa este urmata, pe malurile Bosforului, de un cutremur puternic. Fresca cu portretul sau din manastirea Bârnova se fisureaza în ceasul decapitarii ctitorului -, de marturia cronicarului – turcii si-au zis: nevinovat au fost acest om. Se afla diata (testamentul) lui Miron Barnovschi. Întocmit în temnita, este un exemplu de patriotism si de definire a scurtei sale domnii. Dispozitiile privind averea si obligatiile financiare sunt eclipsate de încrederea în providenta divina si de grija pentru mama sa. Asemenea „Învataturilor lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie”, depasind caracterul de act testamentar, documentul marturiseste despre valoarea credintei. Constient de cuvântul Ecclesiastului, nu cauta vinovat pentru condamnarea sa. Neuitând sprijinul nobililor lesi, nu se iluzioneaza prin a crede ca le-ar fi putut fi mai mult decât unealta spre împlinirea intereselor. Loial Portii, stie ca nici marele muftiu, cu atât mai putin sultanul, care sase ani mai târziu, înaintea mortii, va porunci asasinarea propriului frate, nu pot modifica cursul vietii sale. Din tot ceea ce adunase, singurul bun ramân semintele rugaciunii bunul nume si lacasurile de închinare. De aceea, mai mult decât o fila de istorie, trecerea prin veac a lui Miron Voda Barnovschi, dupa 380 de ani de la parasirea acestei lumi, este marturie a unui chip curat de împlinire.
