[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]T[/mkdf_dropcaps]itlul acestei carti te duce cu gandul acolo unde trebuie: la canapeaua unui psihoterapeut. Si partea buna a lucrurilor consta in faptul ca insusi autorul este doctor in psihiatrie, asa incat, afli direct de la sursa ce se intampla in acel secretos spatiu privat – locul unde oamenii isi dezvaluie gandurile si sufletul fara a astepta mirul religios.
Minciuni pe canapea mi-a placut! Cartea incepe interesant, actiunea creste captivant si finalul este apoteotic – surprinzator si hazliu totodata. Romanul abordeaza – pe un ton usor persiflant – problematica psihanalizei, limitele ei si, mai ales, gama diversa de oameni psihanalizati. Contrar informatiilor vag-simandicoase din acest domeniu, aflam ca toti psihanalistii sunt la randul lor psih-analizati de alti colegi, mai cu experienta. Aflam ca psihanalistii seriosi au zbateri, au constiinta, au dubii. Si toti isi doresc sa-si vindece pacientii, chiar daca metodele de abordare difera.
Ce mai aflam din Minciuni pe canapea? Ca orice pacient poate spune adevarul frust sau poate minti la nesfarsit, iar psihoterapeutul nu-si da seama de diferente. Pentru ca el nu e un detector de minciuni si pentru ca el lucreaza cu „materialul clientului”. Si mai aflam ca, oricat de bun ar fi un psihoterapeut, el – ca orice om – are vulnerabilitati, sensibilitati, emotii si poate fi usor pacalit de un escroc genial.
Si partea cea mai frumoasa a romanului: transferul psiholog-pacient – o zona extrem de sensibila care poate duce la schimbarea rolurilor: analistul devine analizat, iar pacientul isi manipuleaza psihologul.
Dr. Marshal este psihoterapeutul care il supervizeaza pe mai-tanarul sau coleg Ernes Lash. Dr. Lash o analizeaza pe Carolyn – cea care minte intr-una vrand sa-i intinda o cursa lui Lash. Pana sa-si atinga scopul insa, Carolyn (Carol) isi descopera aspecte urate ale comportamentului si incearca sa le schimbe. Carol – ca avocat – il consiliaza pe Dr. Marshal si sub masca consilierii il trateaza psihic. Iar Peter Macondo este escrocul – cireasa de pe tort – care face un joc excelent! Cum si de ce interactioneaza ei, aflati cititnd romanul lui Irvin Yalom.
Minciuni pe canapea – un roman spumos, savuros, cu personaje bine conturate, intr-o actiune interesanta.
