[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]S[/mkdf_dropcaps]a transforme literatura dintr-o arta ireversibila intr-una reversibila[1] a fost una dintre dorintele pe care a reusit sa si le implineasca si a reusit sa o faca intr-un mod desavarsit. Magicianul, personajul acesta cu puteri supranaturale sau, poate doar curaj, este Milorad Pavic (1929 – 2009), un scriitor pentru care totul este deschis interpretarii si fiece actiune sau lucru poate fi investit continuu cu o multitudine de semnificatii, fiecare simbol fiind plurivalent.
Nascut in 1929 la Belgrad, el este una dintre cele mai reprezentative figuri ale literaturii secolului XX din spatiul balcanic. A publicat de-a lungul vietii romane, povestiri, poezii, a realizat traduceri din franceza si rusa, operele sale la randul lor fiind traduse in zeci de limbi insa ca in multe alte cazuri aprecierea o afla peste hotare, pe alte continente, mai degraba decat in patrie. Desi profesor universitar si propus cu varii ocazii pentru obtinerea unui premiu Nobel, avand numeroase premii literare, Milorad Pavic nu e un autor cunoscut sau, mai degraba, nu e un autor promovat.
Debuteaza in 1969 cu un volum de poezii, iar prima scriere in proza e publicata abia in 1984 insa este imediat „gustata” de critici, fiind considerata cel dintai roman al secolului XXI.[2] Este vorba de Dictionarul khazar: Roman lexic in 100 000 de cuvinte, exemplar feminin, o carte plina de istorii veridico-fabuloase, care aminteste in egala masura de J. L. Borges, G. Garcia Marquez si U. Eco. Subiectul romanului are ca punct de pornire un vis pe care il are hanul khazarilor si care cheama la el un crestin, un evreu si un musulman, pentru a-l interpreta. Se creeaza astfel un caleidoscop de obiceiuri, limbi, credinte, care corespund interpretarii pe care fiecare dintre cei trei barbati o face in conformitate cu religia sa. Pentru autenticitate, Pavic apeleaza la un subterfugiu literar si construieste romanul ca fiind, de fapt, o culegere de texte de mult pierdute. Din roman razbate vocea unui spirit enciclopedic, a unui cunoscator a spatiului in care traieste si a meandrelor istoriei, precum si a unei imaginatii debordante si miraculoase.
Toate romanele lui Milorad Pavic cauta sa provoace, sa starneasca intelectul, jucandu-se in permanenta cu cititorul si oferindu-i acestuia nenumarate posibilitati de a le citi si intelege. In maniera lui J. Cortazar, care propune o lectura in salturi de la inceput, la sfarsit, apoi din nou la inceput, pentru ca, mai, apoi, unul dintre finalurile posibile sa fie la mijlocul romanului, scriitorul sarb sugereaza ca mod de a citi, cursul pe care il urmeaza cartile de tarot intr-o anumita etalare (Ultima iubire la Tarigrad), scrieri cu intrari asemenea unui dictionar, ori a citi un roman fie de la un capat, fie de la celalalt fara sa se schimbe ceva in intelegerea subiectului (Partea launtrica a vantului sau roman despre Hero si Leandru).
Ultima iubire la Tarigrad, cu subtitlul Indreptar de ghicit, e o carte neobisnuita, in primul rand pentru ca este editata impreuna cu 22 de carti de tarot. Cu o scurta introducere despre arta tarotului, cartea istoriseste povestea vietii lui Opujic Sofronije, ofiter in armata sarba in timpul razboaielor napoleoniene care, manat de dorinta de a-si regasi parinti de care se despartise cu multi ani in urma si de a-si indeplini visul de a se indragosti, porneste intr-o calatorie a cautarii de sine. In periplul sau nu atat spatial, cat launtric si temporal, descopera istoria familiei sale si a rivalilor de veacuri ai acesteia, precum si povesti de dragoste incestuoasa, cu incursiuni in trecut si in viitor.
Femeia pe care Sofronije trebuie sa o gaseasca, cea cu „al treilea pantof”, fiinta cu o simbolistica plurivalenta, care ii va pecetlui soarta este cea care arunca o lumina asupra mecanismului creat cu maiestrie de Pavic. Ultima iubire la Tarigrad ne ofera ultima cheie (a entitatii de ambele sexe) care sa inchida triunghiul, celelalte varfuri fiind reprezentate de Dictionarul khazar (cheia feminina) si Peisaj pictat in ceai (cheia masculina).
[1] http://www.themodernword.com/borges/borges_infl_pavic.html (11.06.2014);
2 Sollars, M. D.; Jennings., A. (2008). The Facts on File Companion to the World Novel: 1900 to the Present, New York, Infobase Publishing.
