[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]P[/mkdf_dropcaps]rogramasem subtitlul „cu un barbat si o femeie”, dar n-a fost cazul. Stiind de la prietenul care mi-a recomandat cartea ca este povestea unui hermafrodit, mi s-a parut ca nu i-as face dreptate daca as scrie singura despre ea. Imi imaginasem deja cum o s-o disecam impreuna, cum vom stabili un set de criterii (presupus obiective) si vom ajunge (eventual) la un numitor comun, stabilind daca personajul este mai mult barbat sau femeie.
Si toate astea pentru ca ma asteptam la o adevarata incursiune in sufletul chinuit al unei persoane cu probleme identitare, la analiza, profunzime psihologica, tragism. N-a fost sa fie.
Pradoxal insa, desi pornisem cu mari asteptari care s-au dovedit nefondate, mi-a placut cartea. Dar din cu totul alte motive.
MIddlesex este o adevarata saga de familie, o poveste care incepe in Turcia, ajunge peste ocean in SUA si se intoarce la final in batrana Europa, mai precis la Berlin.
Puncteaza perioade (prohibitia americana) si momente istorice (marele incendiu din Smirna), expune tablouri sociale (conflictele dintre turci si greci, pozitia imigrantilor in societatea americana), atitudini specifice unei varste (adolescenta) sau etape din viata, dinamica relatiilor in familie si comunitate.
Urmareste destinul a 3 generatii (mai mult sau mai putin incestuoase), imbina modernismul capitalist cu arhaismul superstitiilor si cutumelor, atinge probleme de tipul stereotipurilor de gen, natura versus cultura, toleranta.
Are momente de tensiune bine dozate, iar trecerile de la un plan de actiune la altul (prezent – trecut), ofera momente de respiro, trezind in acelasi timp curiozitatea de a afla continuarea.
Naratiunea curge firesc, natural, ca o confesiune usor nostalgica. Ar putea fi povestea spusa intr-o noapte tarzie, in barul unui hotel dintr-un oras indepartat, strainului aflat intamplator langa tine.
