[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]R[/mkdf_dropcaps]omanul lui Giuseppe d’Agata e o marturie a societatii italiene din anii ’60 care nu e singulara in manifestarea caracteristicilor ei si care se armonizeaza nu numai cu alte societati contemporane ei, ci ilustreaza si o universalitate diacronica populata de suflete moarte.
Medicul e un titlu care trimite cu gandul la parcursul profesional al unui doctor, la evolutia sa in domeniul artei lui Hipocrate, la destinul unui om care isi jertfeste existenta pentru „mai binele” celorlalti. Doar ca romanul este, mai degraba, o parodie a acestei profesii si o denuntare a unui sistem canceros care nu iarta nici medicii, nici pacientii.
Molima parvenitismului este cea care bantuie societatea si face victime in randul celor comozi si perfizi.
Guido Melli, tanarul iesit de pe bancile universitatii de medicina, nu e altceva decat un avatar al personajelor lui Stendhal, Maupassant sau John Braine, iar cartea poate fi asezata, fara ezitare, in galeria scrierilor contemporane care vor reprezenta intotdeauna o oglinda a unei realitati multifatetate.
Personajul autorului italian cauta sa-si croiasca drum spre lumea celor avuti, sub obladuirea mamei sale, pentru care diploma de doctor e o garantie suficienta in a-i asigura o viata indestulata si o pozitie respectata in societate.
Insa factorul disturbator, care sta in calea planurilor indelung intocmite de mama lui Guido, e nimeni altul decat Istoria si schimbarile care vin oadata cu trecerea timpului. Sfarsitul razboiului si reconstructia sociala aduc modificari in toate structurile vietii, iar supravietuirea depinde numai de capacitatile fiecaruia. „Tapul ispasitor” este, in cazul de fata, Casa de Asigurari Sociale al carui rol dublu – de a veni in ajutorul pacientilor si al medicilor – e perceput, totusi, ca fiind in detrimentul doctorilor.
Birocratia omniprezenta prin care orice „debutant” al Asigurarilor trebuie sa treaca inghite incet-incet avantul celor care vor sa isi practice meseria, dar si a celor care pleaca sa vaneze o clientela numeroasa in cel mai scurt timp. „Asiguratii”, oameni din toate paturile sociale, sunt doar o marfa care e schimbata in functie de nevoile si iscusinta doctorilor. Medicii devin adevarati negustori cu diploma, iar concurenta dintre ei are ca miza numarul asiguratilor si nu succesele profesionale.
Vocea narativa apartine lui Guido Melli insusi care deapana cu nonsalanta firul celor indeplinite pentru a satisface ambitiile mamei sale, cea care, desi in umbra lui, este la un anumit nivel, adevaratul personaj principal.
Pasionat de medicina, stiinta pe care a si studiat-o, d’Agata dovedeste cunostinte intemeiate pentru acea epoca, dar toata terminologia de specialitate pare in gura personajelor doar un morman cunostinte superficiale insusite din manuale prafuite.
Clasa medicilor – un univers in sine, cu legi necrutatoare – indeamna la cele mai josnice purtari. Guido isi paraseste logodnica dupa ce obtine o „gloata de asigurati” pentru ca aceasta nu se ridica la noile standarde. Femeile ocupa un rol primordial in cariera tanarului, deoarece ele isi fac planuri in numele lui, care il asigura financiar si ii hranesc ambitiile. Mama sa e omniprezenta si orchestreaza cu indemanare viitorul lui Guido. Teresa e iubita din studentie care ii platea biletul la cinema si cafelele din timpul plimbarilor, precum si cea care ii ofera toate economiile pentru ca logodnicul ei sa isi cumpere o masina, o „utilitara” pe care o schimba imediat ce numarul de asigurati creste. Amelia, sotia colegului sau aflat pe patul de moarte, e o alta prezenta feminina cu rol hotarator, pentru ca ea ii face intrarea tanarului sau amant pe portile cele mari in clasa medicilor. Singura care nu ii ofera nimic material lui Guido este Claudia. Prin aitudinea ei voluntara, prin personalitatea ei puternica, dar si prin starea materiala il determina pe Melli sa isi trateze orgoliul prin inlaturarea oamenilor si a principiilor pentru a-si face o frumoasa colectie de asigurati.
Medicul e un roman care va fi mereu de actualitate, un roman care biciuieste insa fara sa starpeasca si care nu ofera antidotul, ci face doar un examen minutios.
Pacientii lui Giuseppe d’Agata sunt niste biete suflete moarte, marfa cu garantie atata timp cat au in buzunar carnetele de asigurati cu timbrele la zi.
