Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj. Matricea Haruki Murakami.
“Cine sare cel mai sus se loveste si cel mai tare” incheie Marin Sorescu poezia Scaune. Si el un suprarealist, tot asa, pe intelesul tuturor, cum pare a fi Haruki Murakami cand vezi cate milioane de exemplare din cartile scrise de el se vand, sau se cumpara daca muti, suprarealist, perspectiva asupra cititului de-o parte sau de alta a tejghelei.
Cine este Haruki Murakami? Am auzit aceiasi intrebare si despre Shakespeare. Si aceeasi teorie. Cineva misterios se ascunde in spatele numelui care semneaza capodopera dupa capodopera. In cazul Haruki Murakami, probabil pentru ca e japonez, un program de calculator. Sau, alta varianta, un grup de scriitori misteriosi, tineri in general, care urmeaza o matrice de succes, gandita de “cineva-ul misterios” si impanata cu repere din muzica, filme si alte icon-uri contemporane. Totul pe fondul discretiei scriitorului care evita aparitiile in public si reclama. Ce reclama sa-si mai faca daca scrie atatea carti, ia premiu dupa premiu si nu ia Nobel ( nu exista publictate negativa…)
Hai sa numaram.
- Asculta cum canta vantul
- Automatul
- In cautarea oii fantastice
- Dans dans dans
- Padurea norvegiana
- Cronica pasarii-arc
- La sud de granita, la vest de soare
- La capatul lumii si in tara aspra a minunilor
- Iubita mea, Sputnik
- Kafka pe malul marii
- Elefantul a disparut, volum de povestiri
- Salcia oarba, fata adormita, volum de povestiri
- Dupa cutremur, volum de povestiri
- In noapte
- 1Q84, 3 volume
- Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj
Plus
17. Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga, un fel de jurnal de scriitor
18. Underground: Atentatul de la Tokio si spiritul japonez, culegere de interviuri avand ca obiect atacul cu gaz sarin de la metroul din Tokio.
Si iata propria mea matrice Haruki Murakami. 1 si 2 nu le-am gasit. Am citit de la 3 la 13 fara sa respir; la 14 am zis ei, se mai intampla; la 15 am clacat dupa 100 de pagini pentru ca vedeam numai scheme; la 16 am zis, hai sa mai incerc o data; la 16 si 17 a fost pas dupa primele 2 pagini. Si matricea e identica la fiecare recitire.
Fiecare are propria sa matrice cand vine vorba de Haruki Murakami. O minte rationala vede o schema si atat. O minte exaltata vede poezie si atat. Si asa mai departe. O anume imagine din ultima lui carte, Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj, in care personajul se priveste gol in oglinda si vede un om care moare, m-a facut sa realizez cheia in care trebuie sa-l citesti ca sa ajunga la tine. Haruki Murakami conditioneaza la sinceritate cruda fata de tine insuti. Si cand spun cruda inteleg, nu sa iti vezi porii de pe fata, ci viscerele. Cand l-am citit prima data am crezut ca e prost tradus, atat de fals mi se parea tonul. Dar era doar despartirea mea de falsitatea cu care ma adresam fiintei intime. Un munte de trecut au fost si titlurile cartilor, facute parca sa atraga prin exotism. Imi pareau gratuite, fortate, cautate. Dar citind, explicatiile veneau atat de simplu si perfect coerent, ca sa nu mai zic de frumusete si de poezie, incat, pana la urma, codul pentru titlu a devenit o miza a cititului cartii. Uite una, de exemplu. Iubita mea Sputnik vine de la confuzia naiva pe care o fata, de care se indragosteste un personaj al cartii, o face intre curentul literar beatnik, care definea scriitori ca Jack Kerouac si naveta spatiala Sputnik. “Beatnik, Sputnik…toate sunt lucruri petrecute candva, demult”
Din pacate pentru mine, Haruki Murakami, cel care mi-a modelat viata, visele si viscerele intr-o vreme, e prea putin de la 1Q94 incoace. Sau, din pacate pentru noi toti, filonul lui a secat, pentru ca a sarit atat de sus. Dar asta il face om pe Haruki Murakami. Ceea ce e minunat.
P.S. Am scris peste tot numele intreg pentru a nu-l confunda vreo clipa cu Ruy Murakami, despre care nici nu vreau sa pomenesc.
