MaRo, de Székely Csaba. Marataonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016

   Nu am reusit sa vad MaRo in FestCo, fiind in perioada pregatirii disertatiei si tare rau mi-a parut, mai ales cand am aflat ca a fost marele castigator (Cel mai bun spectacol, Cea mai buna interpretare masculina, Cea mai buna interpretare feminina).

   Asadar, pentru mine a fost o bucurie sa-l vad, venit  de la Târgu Mureş (produs in Studioul Yorick), in cadrul Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe 2016, in sectiunea Competitie, si recunosc ca si faptul ca se juca la UnTeatru m-a entuziasmat, dorindu-mi sa ajung si in spatiul lor cel nou.

   Combinatia MaRo si UnTeatru a fost de bun augur. Spectacolul s-a jucat in sala cafenea, iar spectatorii au fost numerosi  si diversi: public consumator de teatru, dar si creator de teatru – regizori, actori. Maghiari si romani.

   Nu intamplator am specificat asta. MaRo este un spectacol facut de regizorul Andi Gherghe dupa textul lui Szekely Csaba, care suprinde in 10 scene puternic conturate si foarte intense, aspecte ale conflictului maghiaro-roman.

   Titlul este o abreviere a numelor celor doua comunitati (MAghiara si ROmana).Farmecul este deja plusat prin sensurile cuvantului format prin aceasta alaturare: maro in romaneste ar putea fi culoarea pamantului, iar in ungureste inseamna nici mai mult nici mai putin decat „caustic”.

   Actorii (aplaudati minute in sir in picioare) care ne fac partasi la aceste 10 episoade savuroase petrecute in Transilvania (apartinand si ei ambelor comunitati ) sunt: Raisa Ané, Benedek Botond Farkas,  Csaba Ciugulitu, Fodor Piroska, Hajdu Imelda, Ștefan Mura si Nagy István.M-au impresionat prin forta cu care joaca, prin umorul inteligent, prin rapiditate cu care trec de la un personaj la altul, prin faptul ca fiecare moment este foarte bine dozat, cu „masura”, matematic.Publicul este asaltat de energia transmisa de actori,prin modul in care ei sunt implicati si , nu poti sa nu razi, privesti realitatea si absurdul unor situatii cu hotote de ras.Actorii se transpun in situatii curajosi, in plin, scenele au un ritm rapid, si desi sunt diferite, compun un spectacol unitar.

   Desigur, este un spectacol incarcat de simbolistica si de sensuri, nu este un spectacol comedie de factura usoara, din contra! MaRo reuseste sa satirizeze brutal si-n acelasi timp delicat datorita umorului, absurdul acestor conflicte duse la extrem ce continua sa apara  in relatiile romano-maghiare.

   Tot in partea de simbolistica, este de apreciat scengrafia deosebita a spectacolului, gandita si realizata de Adrian Ganea. Decorul este alcatuit din piese care pot fi folosite in mai multe scopuri pentru a sugera locul desfasurarii fiecarei scene: cuburi de lemn, masute de lemn, carora li se ataseaza spatare (de fapt figuri istorice reprezentative pentru „ambele tabere” cioplite in placi de lemn,care se ataseaza masutelor) devin scaune de birou, de banci scolare, de stat la masa. Nu putea lipsi fluturarea ambelor drapeluri, de-o parte si de cealalta a scenei.

  In acest spectacol fiecare detaliu este tratat cu atentie si folosit pentru sublinierea mesajului si sporirea umorului .Actorii vin imbracati in costume de scena neutre, negre, doar adaugand pe parcursul spectacolului elemente care sa sugereze tipologiile personajelor carora le dau viata, dar aliniati observam ca literele de pe tricourile lor formeaza acelasi mesaj „Ardealul e al nostru” atat in romana cat si-n maghiara.

   Muzica si sunetul adauga iar nuante amuzante, fiind folosite piese muzicale din folclorul ambelor popoare (de mentionat ca  spectatorii beneficiaza de subtitrari ale textului dar si subtitrari inedite si amuzante  ale cantecelor auzite pe fundal) iar ca intro sonor folosit pentru fiecare scena auzim ticaitul unui ceas sunet specific meciurilor de box.

   MaRo este incadrat intr-o animatie amuzanta, proiectata in intro-ul si la finalul reprezentatiei, doi unguri ajunsi la Poarta Raiului, din „cauze” romanesti, care isi povestesc intamplarile, impartasesc pareri (in Rai nu vor da peste romani), perfect pentru a ne introduce in atmosfera spectacolului si pentru a ne-o lasa impregnata in final.

   Eu mi-as duce toti prietenii la MaRo, daca as putea, de fapt i-am si innebunit pe toti povestind despre acest spectacol, si sper, daca nu vom mai avea ocazia in viitorul apropiat sa-i vedem in Bucuresti, sa facem o excursie cu destinatia Targu Mures, atrasi  de o reprezentatie  MaRo care ne-ar asigura si buna dispozitie si ne-ar extinde si orizontul cultural si mai ales ne-ar inlatura prejudecatiile.

   Desi am fost o sala mixta, la MaRo in cadrul Maratonului Teatrului Independent, am ras cu pofta impreuna, ceea ce pentru aproximativ doua ore, ne-a unit intr-o singura comunitate, de oameni iubitori de teatru.