Portretul Mariei Rosetti se numara printre cele mai cunoscute lucrari ale artei moderne romanesti fie si pentru faptul ca reproducerile Romaniei revolutionare a lui C. D. Rosenthal sunt numeroase. Iar paralelele cu vestitul bust al Marianne-ei, simbolul Republicii Franceze, sau cu panza lui Eugène Delacroix, Libertatea conducand poporul, tin de domeniul evidentei. Totusi, departe de a fi o alegorie, tabloul constituie rezumatul unei existente atata timp cat modelul sau ramane, la 121 de ani de la mutarea la cele vesnice, o pilda a vietii implinite.
Este fiica unui armator englez – Edward Grant, posesorul unei cariere militare prestigioase in Caraibe si Africa, si a unei nobile frantuzoaice- Marie Le Lacheur. Se naste, in 1819, pe insula Guernesey din Canalul Manecii. Copilaria, acoperita de legende despre ducatul medieval al Normandiei, este traita intens alaturi de fratele sau, Effingham, si de cele patru surori cat timp educatia aleasa, oferita de doamna Grant se impleteste cu excursiile la vechile forturi sau cu intrecerile initiate de catre tatal lor. In 1837, Effingham este numit secretar al consulatului britanic din Bucuresti. Un an mai tarziu, dornica sa-l revada, Maria calatoreste in Valahia. Incantata de oameni si de peisaje, decide sa se stabileasca aici pana la incheierea misiunii fratelui sau. Pentru a se intretine, devine guvernanta copiilor colonelului Ion Odobescu. Curand, se impune drept o prezenta caci, oachesa, chiar frumoasa, expansiva, pasionata, artista… scotea frumosul din orice lucru intreprindea si il imprastia imprejurul ei (Sabina Cantacuzino). Printre admiratori , unul dintre prietenii lui Effingham Grant, ziaristul Constantin Alexandru Rosetti, recent întors, odata cu finalizarea studiilor, de la Paris. Implicat in demersurile de reformare a tarii, dispunand de o avere modesta, profund impresionat de impetuozitatea Mariei, supus constrangerilor sociale, tanarul boier ezita sa o ceara in casatorie. Ea este cea care il ajuta sa depaseasca indoielile privind indatoririle sale. Astfel, la 31 august 1847, la Plymouth, are loc, in prezenta parintilor si surorilor Mariei, solemnitatea casatoriei. Curand, ceremoniei anglicane ii urmeaza cea ortodoxa, la Viena, nasi fiind Stefan si Alexandru Golescu.
Revenirea la Bucuresti nu este ferita de fulgere, simpatia fata de incantatoarea domnisoara Grant fiind acoperita de dezaprobarea unei imprudente prin alegerea ca sotie a unei guvernante de catre unul dintre vlastarele nobilimii muntene. Pentru proaspata doamna Rosetti este doar o alta provocare. Se implica in activitatea cercurilor literare, asista la dezbaterile politice, organizeaza intalnirile in vederea declansarii revolutiei, reuniuni la care participa, printre altii, Ion C. Bratianu, Nicolae Balcescu, Dimitrie Bolintineanu, Ion Ghica, Cezar Bolliac, casa Rosetti devenind focar al miscarii.
La 6 iunie 1848 se naste Libertate – Sofia, primul copil al familiei Rosetti. Peste doua zile, la Islaz, are loc adunarea in cadrul careia este citita proclamatia prin care se cer, printre altele, egalitatea in drepturi a tuturor cetatenilor, obtinerea independentei administrative si legislative a tarii, prin înlaturarea protectoratului rusesc, emanciparea si improprietarirea taranilor. 11 iunie – revolutia izbucneste la Bucuresti. Dupa abdicarea lui Gheorghe Bibescu, se formeaza guvernul revolutionar. Printre membrii sai – C. A. Rosetti. In strada, sotia sa imparte banderole tricolore multimii ce apara noul guvern in fata tentativelor colonelului Ion Odobescu, de restabilire a ordinii firesti. Apare primul organ al noii Valahii – Pruncul roman, cu contributia determinanta a sotilor Rosetti. Marile incercari abia urmeaza. La 13 septembrie, prezentei trupelor otomane in Tara Romaneasca i se adauga interventia armatei ruse. Principalii revolutionari sunt arestati. Insotita de Constantin Rosenthal, Maria decide sa isi viziteze sotul. Afla ca revolutionarii urmeaza sa fie trimisi in exil. Consulul englez îi ofera pasaportul necesar ajungerii la Zemun unde cei arestati urmau sa fie eliberati. Se indreapta spre Giurgiu. Aici vede navele la bordul carora sunt imbarcati detinutii. Cere oficialilor turci dreptul de a-i insoti. I se permite doar sa isi intalneasca sotul. Navele inainteaza pe Dunare. Revenita pe mal, Maria le urmeaza. Obtine dreptul unei noi intalniri, la Vidin. Imparte ziare. Ii încurajeaza. Drumul continua. Insotita de Rosenthal, sprijinita de Dimitrie Bratianu, in haine taranesti, cu copilita in brate (C. N. Filipescu), fiecare oprire a ghimiilor turcesti este prilej de a imparti vesti din partea familiilor, imbracaminte, alimente. Ajunsi pe cursul austriac al Dunarii, faciliteaza obtinerea de vize din partea autoritatilor austriece. Retragerea garzii otomane determina pe revolutionari sa formeze doua grupuri. O parte se indreapta catre Sibiu. Cealalta, cuprinzand si familia Rosetti, spre Viena, cu intentia stabilirii la Paris. Ajung in Franta in luna noiembrie. Inchiriaza o locuinta. Se confrunta cu numeroase probleme materiale si cu dorul de patrie. De aceea, casa lor ramane focar al miscarii. Vechilor prietenii li se adauga cele ale unor Alfred Dumesnil, Jules Michelet si Edgar Quinet.
Prietenul dintai al familiei Rosetti ramane Daniel Rosenthal. Evreu, nascut intr-o familie de negustori, la Budapesta, absolvent de Belle – Arte, se stabilise, in 1842, la Bucuresti. Implicarea in cauza revolutiei este deplina. In 1847 primeste botezul crestin-ortodox, primind prenumele bunului sau prieten. Un an mai tarziu obtine naturalizarea. Ii insoteste pe sotii Rosetti la Paris. Apoi, se stabileste in Elvetia. In 1850 realizeaza Romania revolutionara, alaturi de alte portrete ale Mariei si ale copiilor sai (Mircea, Tudor, Vintila). Sosit la Budapesta, cu scopul reaprinderii flacarii revolutiei, este arestat. In urma torturii, moare in inchisoare. Pierderea bunului prieten adanceste amaraciunea exilului. Dar, ca si la Bucuresti, viata nu le apartine. Mai ales ca pregateste revenirea acasa. Sosita la Bucuresti, in 1856, Maria Rosetti face presiuni asupra reprezentantilor Frantei si Angliei, dar si a caimacamului Alexandru Dimitrie Ghica, fostul domn regulamentar, pentru obtinerea permisiunii de revenire in tara a fostilor revolutionari. Demersul îi este încununat de succes – in 1857 firmanul de exilare este revocat. Gratie sprijinului fratelui sau care, casatorit din 1850 cu una dintre nepoatele lui Dinicu Golescu, pune bazele primei turnatorii bucurestene si a primului atelier de prelucrare a tutunului din Romania – nucleu al cartierului Regie de astazi (in 1910, unul dintre fii sai, inginer constructor, ofera unuia dintre podurile la realizarea caruia contribuise, numele parintelui sau, Grant).
Este doar inceputul deoarece, alaturi de C. A. Rosetti, Maria devine parte a miscarii unioniste. Dupa 24 ianuarie 1859 este inititoare a imbunatatirii starii patriei. Pune bazele invatamantului pentru fete, participa la strangerea de fonduri pentru nevoiasi. Devine cea dintai femeie jurnalist din Romania, materialele din Albina Pindului, Romanul, Romanul de dumineca oglindind preocuparea pentru educatia copiilor, sfaturi pentru familii, fiind pasi catre aparitia, in iulie 1865, a revistei Mama si copilul. Publicatia ei, de la editorial la virgula, este principalul instrument de instruire a tinerelor, a copiilor lor. Elementul de baza al demersului sau – educatia patriotica. Iar dovada ca lupta sa nu este simbolica o constituie invitatia, in 1871, de a contribui la organizarea serbarii de la Putna in cinstea domnului Moldovei, Stefan cel Mare. Pune bazele comitetului ce urmeaza sa realizeze invelitorile pentru urna de argint ce va fi depusa la mormântul voievodului. Apelul ei se adreseaza tuturor femeilor romane, de orice parte a Carpatilor ar fi. Oachesa de odinioara devenise mama Rose. Un titlu de noblete pe care l-a acoperit de stralucire in 1877 cand organizeaza spitalele de la Craiova si Turnu Magurele. Asemenea majoritatii mamelor, asteapta vesti despre fii sai, aflati pe front. Incercarile nu se incheie. In 1882 moare Mircea. Doi ani mai tarziu, un incendiu distruge intreaga agoniseala a sotilor Rosetti. La 8 aprilie 1885, C. A. Rosetti adoarme intru Domnul. Ea insasi are sanatatea tot mai subreda. Paraseste aceasta lume la 14 februarie 1893. Inmormantarea este simpla. Intreaga presa romaneasca elogiaza virtutile sale. Care, in esenta, cum sublinia generalul Radu Rosetti, pot fi concentrate in una singura : ...a facut din cauza Romaniei, cauza sa. Deoarece, esenta vietii Mariei Rosetti a fost cea pe care o descoperi înaintea Romaniei revolutionare – …a luptat si a suferit pentru desrobirea si inaltarea Romaniei. (Elisabeta Ionita)
