[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]C[/mkdf_dropcaps]e stim noi despre regina Frantei, Maria Antoaneta? Un pic din manualul de istorie si ceva mai mult din legendele cu iz de barfa si can-can. De unde au aparut legendele? De la contemporanii ei care au dusmanit-o si defaimat-o. De ce au facut asta? Pentru ca uneori Maria Antoaneta nu s-a aliat intrigilor de Curte, iar alteori n-a avut abilitatea de a crea propriile intrigi spre avantajul ei.
Romanul lui Gerald Messadié se doreste a fi unul istoric, de reabilitare a unei regine celebre si controversate. Celebra pentru ca era foarte frumoasa, stilata si respectata. Controversata pentru ca, desi aparent afisa o eleganta usor frivola si era nelipsita la distractiile Curtii, Antoaneta dorea stabilitatea regatului si si-a respectat sotul – Ludovic al XVI lea – chiar daca nu-l iubea.
In memoria colectiva Maria Antoaneta a ramas ca fiind regina profund imorala, pana la depravare. Traind intr-o epoca in care informatia era dificil de verificat si dovezile greu de etalat, ea a fost victima comentariilor rau-voitoare. Timpuri in care comentariile si glumele devenea zvonuri, zvonurile deveneau certitudini, iar certitudinile de-atunci au devenit portretul (fals) istoric al unei regine.
Arhiducesa austriaca – descendenta a imparatesei Maria Tereza, la 14 ani este casatorita cu regele Frantei, in varsta de 16 ani. Curtea regala o zapaceste, imparateasa-mama o indeamna la spionaj, sotul o neglijeaza si uite-asa trec cativa ani de regina-sotie-virgina.
Maria Antoaneta n-a fost nici mai prejos, nici mai presus decat alte «colege de breasla», insa a avut ghinionul de a trai in ultimii ani de regalitate. Ani zbuciumati, intr-o Franta saracita de nobilime si cler. Politica gaunoasa a predecesorilor ei si a sotului au facut din Maria Antoaneta o victima ideala a Revolutiei. Si a ghilotinei – arma preferata a vremii.
Contele Mirabeau – contemporan reginei – descrie intr-o fraza atat personalitatea ei, cat si incompetenta politica a Curtii: «Regele nu are decat un barbat in anturaj, pe propria sa sotie»
Un roman interesant, placut si, poate, elocvent pentru un strop de adevar istoric, pentru cine il doreste.
Iata cateva mituri despre Maria Antoaneta pe care istoricii le-au demontat si pe care Gerald Messadié le-a ocolit:
Maria Antoaneta nu a fost niciodata o femeie de moravuri usoare. Mai mult decat atat, ea a ramas virgina in primii 7 ani dupa casatorie!
Maria Antoaneta nu a fost forta din spatele tronului. Mama sa si imparateasa Austriei, Maria Tereza, a criticat-o pentru incapacitatea ei de a-l controla pe regele Frantei, care nu i-a permis niciodata sa se amestece in politica.
Pasiunea Mariei Antoaneta pentru moda nu a falimentat Franta. Vistieria Frantei era distrusa cu mult timp inainte ca ea sa devina regina, iar situatia s-a inrautatit si mai mult atunci cand Ludovic al XVI-lea a decis sa-i ajute pe colonistii americani in Razboiul de Independenta.
Maria Antoaneta nu a spus niciodata „Daca nu au paine, sa manance cozonac”. Adevarata fraza a fost „Lasati-i sa manance cozonac”, fiind foarte generoasa cu saracii pe care de multe ori i-a ajutat cu mari sume de bani.
Iata cat de mult poate distorsiona imaginea unui om barfa dusa la rang de adevar…
