Acum 105 ani, un explorator american „a descoperit” Machu Picchu. Ce stim despre aceasta minune a lumii? Iata cateva informatii despre Machu Picchu si despre viitorul legendarului sit arheologic.
In 24 iulie 1911, Hiram Bingham, un explorator american, ajunge in Machu Picchu dupa ce un fermier local ii spune despre niste ruine din varful unui munte. Fiul de 11 ani al fermierului il insoteste pe Bingham ca sa-l calauzeasca. Vegetatia crescuta peste ani ascundea aproape in intregime amalgamul de piatra de ochii privitorilor. Cand Bingham avea sa priveasca sit-ul, acesta era abandonat de 400 de ani, cu exceptia catorva familii indigene care traiau in zona, in fermele lor.
Desi Bingham nu este primul strain care sa fi vazut ruinele – documentele arata ca misionari fusesera deja aici, in decenii trecute -, acesta a fost primul care sa faca public existenta acestor ruine in fata intregii lumi, prin cartea sa Orasul Pierdut al Incasilor. Desigur, orasul antic nu era „pierdut” – existenta acestuia era cunoscuta nativilor de secole. Nici macar nu era locul pe care il cauta, de fapt, Bingham: Acesta cauta orasul Vilcabamba, unde o parte din civilizatia Inca scapase dupa sosirea spaniolilor. Insa pentru lumea „din afara”, ansamblul de constructii antice de la Machu Picchu erau, indubitabil, noi. De-atunci, Machu Picchu, care in Quechua (limba incasilor) inseamna Piscul Batran, a devenit unul dintre cele mai vizitate locuri din America Latina si cel mai faimos obiectiv turistic din Peru.
Viata inainte ca orasul sa fie „pierdut”
Inconjurat de o padure tropicala, Machu Picchu se inalta la 2.414 m deasupra nivelului marii, in partea estica a Anzilor Cordilieri. Parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, Piscul Batran este construit pe o enclava remarcabila. Vizitatorii ce sosesc aici devreme se pot plimba prin ceata diminetii care imbratiseaza ansamblul complex de ruine. La iesirea soarelui care incalzeste cele 200 de structuri care alcatuiesc sit-ul, ceata dispare si dezvaluie o priveliste incantatoare asupra celor 700 de terase ale sale.
Atunci cand a fost redescoperit, la inceputul secolului XX, s-a crezut initial ca orasul antic incas a avut rolul unui sanctuar. Investigarile ulterioare au aratat ca orasul antic a fost, in fapt, un ansablu rezidential, precum si un loc ceremonial. Agricultura constituia o parte importanta a vietii in Machu Picchu, iar structurile agricole construite in terase au constituit si suport infrastructural pentru variate cladiri. Opinia expertilor arata ca Machu Picchu a fost rezidenta guvernatorului Incas Pachacútec, precum si un templu. Pe cand era locuit, istoricii estimeaza o populatie cuprinsa intre 300 si 1.000 de incasi, toti membri de elita ai societatii incase.
Inainte de redescoperirea lui Bingham, sit-ul, acum considerat de multi a fi una dintre cele Sapte Minuni ale Lumii, a fost neglijat din secolul al XVI-lea. Asezamantul a fost construit in jurul anului 1450 si a fost abandonat dupa invazia imperiului Spaniei si izbucnirea unui razboi civil incas. Chiar si astazi, oamenii, ingineri, arhitecti, istorici, sunt fascinati de felul in care a fost construit Machu Picchu, declarandu-l „o minune inginereasca”.
Istoricii estimeaza ca a durat circa 90 de ani pentru construirea complexului rezidential, in care mai mult de jumatate din acest timp a fost dedicat pregatirii si construirii fundatiei care constituie mai mult de jumatate din intreaga constructie. Astfel, ceea ce se vede cu ochiul liber din Machu Picchu este doar varful iceberg-ului.
Excavarile au dezvaluit ca fundatiile din piatra si pamant ajung pana la aproape trei metri sub pamant, lucru care are sens, tinand cont ca orasul antic incas este construit pe doua falii de teren. Atunci cand se intampla un cutremur – aspect oarecum frecvent in Peru – rocile trepideaza, insa nu cad. Cum exact o civilizatie care nu cunostea scrierea, nici macar roata, a reusit sa proiecteze si sa construiasca Machu Picchu, ramane un mister. Insa incasii au planuit in avans si au construit complexul sa dainuie pentru totdeauna.
De ce a fost construit orasul, de fapt?
Pentru inceput, Machu Picchu este unul dintre cele trei piscuri sacre ale incasilor, astfel ca pentru un imparat precum Pachacutéc nu ar fi fost alt loc mai bun pentru a-si stabili rezidenta. In al doilea rand, desi Machu Picchu sta pe un pisc, se afla mult mai jos decat orasul cel mai apropiat, Cuzco, ceea ce il face, meteorologic, mai cald ca orasele din apropiere. Ploaia si raul sacru Urubamba isi aduc aportul intr-un sistem intrinsec de irigatie si de canalizare al complexului.
In prezent, 2.500 de vizitatori pot vizita zilnic orasul antic. Deoarece accesul la sit este foarte dificil – in ciuda sistemului de transport pus la dispozitie in ultimii ani – numarul acesta de vizitatori este considerabil. Majoritatea turistilor se avanta pe „traseul Inca” care incepe in Cuzco, la 80 de km distanta, pentru o calatorie de trei zile prin jungla, catre Aguas Calientes, orasul cel mai apropiat de sit-ul arheologic. De acolo, turistii pornesc intr-o calatorie scurta cu trenul pana la baza muntelui pe care sta Machu Picchu. Unii ghizi locali avertizeaza ca din cauza eroziunii si a turismului, sit-ul pierde aproape 2 cm. pe an. Aceeasi ghizi spun si ca exista mai multe locuri precum Machu Picchu in padurile peruviene, care asteapta sa fie redescoperite si explorate.
