“Ai voie sa violezi istoria cu conditia sa ii faci un copil” era mottoul lui Alexandre Dumas, cel fara de care istoria ar fi ramas, pentru multi, o insiruire de fapte ordonate cronologic. Insa istoria e mult mai mult de atat, iar Lupul Albastru se inscrie in seria acelor carti care dau la o parte cortina pentru a ne lasa sa patrundem pe scena unde se desfasoara spectacolul ridicarii marelui imperiu mongol.
Autorul, Yasushi Inoue, cunoscut, printre altele, pentru volumul de nuvele Pusca de vanatoare si romanul Maestrul de ceai, reuseste sa inchege o poveste coerenta si veridica, pornind de la putinele date cunoscute de istoriografie. Romanul se construieste pornind de la fapte reale, inchipuind viata lui Temujin (Genghis-Han) de la nastere si pana in momentul trecerii in lumea zeilor. Cartea se construieste pe o idee fundamentala – identitatea eroului – cautarea de sine fiind cea care, in viziunea lui Inoue, duce la construirea imperiului.
Lupul este un animal care s-a suprapus dintotdeauna imaginii razboinicului, fiind prezent in mitologiile nord-americane, europene si asiatice, ca un simbol al curajului, al fertilitatii, dar si al distrugerii. Asociat cu inteligenta, cu instinctele puternice, precum si cu loialitatea si prietenia, intruchipeaza calitatile omului stepei, atributele acestui animal trecand asupra celor care traiesc in acelasi habitat si care au de infruntat aceleasi pericole.
Lupul albastru este imaginea arhetipala care sta la baza miturilor despre originea mongolilor si este si simbolul sub care personajul isi doreste sa ramana in constiinta urmasilor sai. Indoiala cu privire la originile sale care se insinueaza in mintea lui inca din copilarie, se transforma in stindardul sub care va porni sa unifice triburile din centrul Asiei si sa cucereasca si alte intinderi de care auzise numai in povestile batranilor din comunitate. Dorinta sa de a-si demonstra siesi, mamei sale si lui Yesugei (cel care îl numea cu rezerve fiul sau) ca este un demn urmas al totemului mongolilor il insoteste de-a lungul intregii existente, iar mersul istoriei face ca si primul sau copil sa fie invaluit de aceeasi nesiguranta in ceea ce priveste adevarata sa obarsie.
Cele cateva lucruri care se cunosc despre biografia intemeietorului celui mai mare imperiu terestru al tuturor timpurilor, constituie o baza suficienta pentru scriitorul japonez, care stie sa redea, cu pricepere, culoarea vremii si sa contureze personaje cu un profil cat mai apropiat de realitate. Genghis-Han se contureaza in romanul lui Inoue ca o fiinta cu o minte ascutita, o fire patrunzatoare care cauta sa se autoeduce fara intrerupere, un conducator intelept si marinimos, un comandant care nu se da in laturi in fata necunoscutului si, nu in ultimul rand, un barbat care incearca sa isi depaseasca impulsivitatea prin adanci meditatii.
Cartea incearca sa il prezinte evolutiv pe Temujin, autorul imaginand dialoguri si atiudini care ar fi putut fi hotaratoare in construirea imperiului mongol. Copilul care este nevoit inca din adolescenta sa preia atributiile figurii paterne devine barbat odata ce realizeaza ca unitatea si credinta sunt cele care stau la baza unei familii, principii pe care se va intemeia, mai tarziu, statul pe care reuseste sa il creeze.
Imaginea lupului albastru si a caprioarei albe (principiul feminin din care se trag mongolii) este reiterata pe parcursul romanului, fiind cea care asigura coeziunea intre actiunile personajului principal si care da nastere vastului Imperiu Mongol. Acest Genghis-Han creat de Yasushi Inoue care, poate, se indeparteaza sau, din contra, are multe puncte comune cu bine-cunoscutul conducator din stepele central-asiatice, indeplineste toate calitatile pentru a fi atat un personaj fictiv, cat si o personalitate istorica insemnata.
