Cu totii stim cum se fac copiii: Barza este vazuta zburand deasupra acoperisurilor, cu un saculet de panza in cioc, apoi coboara la usa unui cuplu fericit ce-si primescte nou-nascutul zambitor. Acest mit era odata o poveste adesea spusa copiilor prea tineri pentru a li se spune adevarul.
Berzele au fost asociate cu copiii si familia de secole. In mitologia greaca, berzele erau asociate cu furatul copiilor, dupa ce zeita Hera si-a transformat rivala intr-o barza, iar femeia-barza a incercat sa-i fure fiul. In mitologia egipteana, sufletul unei persoane – ba-ul – era adesea reprezentat printr-o barza. Reintoarcerea unei berze la cuibul sau insemna reintoarcerea sufletului, punct in care persoana putea fi readusa la viata. In mitologia nordica, barza reprezenta valorile de familie si daruirea reciproca a cuplurilor.
In cateva mituri, berzele sunt de asemenea un simbol al fidelitatii si al casatoriei monogame, deoarece berzele, se crede, se imperecheaza pe viata. In realitate, nu fac asta, insa au tendinta de a se intoarce la acelasi cuib in fiecare an si, de obicei, se imperecheaza cu acelasi partener.
Berzele isi gasesc reprezentari si in cultura chinezilor, israelienilor, in diverse mituri europene, insa asocierea dintre berze si adusul copiilor este presupusa a fi inceput in Germania, acum cateva sute de ani.
Comportamentul natural al berzelor ajuta la intelegerea asocierii lor cu fenomenul nasterii. Ca si pasare migratoare, berzele albe zboara catre sud, in toamna si se intorc noua luni mai tarziu. De obicei, pot fi zarite indreptandu-se spre nord ai facandu-si cuiburi in jurul lunilor martie si aprilie. Copiii nascuti in martie si aprilie au fost foarte probabil conceputi in luna iunie a anului anterior. Solstitiul de vara, care este pe 21 iunie, reprezinta si data la care anumite sarbatori pagane celebreaza casatoria si fertilitatea. Cum multe casatorii, logodne, cununii au loc, cu precadere, in aceasta perioada, multi copii for fi nascuti in jurul perioadei in care berzele pot fi vazute zburand spre nord, facandu-se astfel conexiunea „barza a adus copilul”. Simbolistica sablonului de migrare al berzelor, impreuna cu istoria lor in mituri si legende, au contribuit la popularitatea povestii de azi.
Hans Christian Andersen a popularizat fabula Berzele (The Storks), o poveste scurta pe care a scris-o in secolul al 19-lea. In poveste, berzele ce zburau pe deasupra unui sat sunt hartuite de un beietel. Berzele se razbuna si aduc familiei beietelului un copil mort, la usa. In aceasta versiune a povestii, berzele scoteau bebelusii dintr-un iaz in care acestia dormeau si visau, pentru a-i aduce familiilor copiilor cuminti. O alta versiune populara a povestii spune ca bebelusii erau gasiti in pesteri numite Adeborsteines (denumire ce in limba germana inseamna, literalmente, „piatra berzei”. Alte interpretari pentru Adeborsteine imagineaza pietrele din care bebelusii „ies din ou”, sau pietrele pe care copiii sunt pusi sa se usuce, dupa ce au fost scosi din mare.
Legenda berzelor a fost raspandita datorita necesitatii oamenilor adulti de a raspunde intr-o maniera „nevinovata” intrebarilor copiilor curiosi, cat mai mult posibil. In timpurile lui Hans Christian Andersen, facerea copiilor era un subiect tabu. Chiar si in zilele noastre, multi copii isi primesc fratiorii si surioarele tot de la berze, pana cand sunt pregatiti pentru a avea „Discutia”. Datorita vechilor asocieri cu bebelusii si familia, mitul berzelor reprezinta o poveste frumoasa, usoara, pentru copii, in timp ce-i inveti lectii pretioase despre viata, cum ar fi sinceritatea :).
Detalii bonus:
- In unele tari, se credea ca daca pui dulciuri la fereastra, ii spuneai berzei ca familia e gata sa primeasca un bebelus.
- In Grecia antica exista o lege care impunea copiilor sa aiba grija de parintii lor, atunci cand acestia din urma ajungeau la batranete. Legea era numita „Pelargonia”, denumire derivata din grecescul pelargos, adica „berze”. Berzele tind sa aiba gija de puii lor mult timp dupa ce tinerele berze pot sa zboare si sa aiba grija de ele insele, ceea ce a dus la credinta ca, de fapt, tinerele berze isi tin parintii aproape, in reciprocitate. Iata inca un izvor prin care berzele si copii sunt conectati.
- Vazute ca un simbol al norocului, berzele au tendinta de a-si face cuib pe acoperisurile caselor oamenilor si pe cosurile de fum. Se credea, adesea, ca aparitia unei berze pe acoperisul unei case insemna ca familia respectiva va avea, curand, un copil.
- Martie, luna in care se nasc multi copii conceputi in miezul verii anului anterior, era odata considerata luna cea mai de bun augur pentru a da nastere unui copil.
- Berzele au o toleranta inalta pentru oameni si nu se sperie usor la apropierea oamenilor.
- Exista cateva versiuni ale povestii berzelor care nu sunt asa de „fericite” precum cea pe care o stim astazi. De exemplu, in Polonia, penele albe ale berzelor au fost daruite de Dumnezeu, iar varful negru, de Diavol, facand barza si buna si rea. In Anglia, pasarea era un simbol al adulterului. In Germania, un bebelus cu handicap a fost adus de berze pentru a pedepsi un cuplu pentru pacatele trecutului.
- Exista si berze negre, ce au putin alb pe burta, insa berzele albe sunt cele asociate cu beblusii, foarte probabil pentru ca albul reprezinta culoarea puritatii.
- Berzele clocesc o singura data pe an, in jur de patru oua, desi s-au inregistrat si pana la sapte oua. Intr-o nota ciudata si dicordanta cu povestea, berzele – ca multe alte animale – isi ucid propriile familii in circumstante de foamete. Poate ca nu sunt pasarile perfecte pentru a le incredinta nou-nascutii nostri, pana la urma!
- Denumirea stiintifica pentru barza alba este Ciconia ciconia. Ciconia este termenul latin pentru barza, prima data folosit de Ovidiu si Horatiu.
