Librăria Mihail Sadoveanu împreună cu editurile Tracus Arte și Betta Editura vă invită în ziua de 24 iunie 2016 ora 17 la noul sediu al Librăriei Mihail Sadoveanu din București, strada Academiei nr. 7 (lângă Facultatea de Arhitectură) la lansarea volumelor: Muguri cu răni deschise – Editura Tracus Arte și Certificatul de viață -antologie, vol. 1 – Editura Betta, ale autoarei MARIA CALCIU.
Invitați de onoare: criticul literar DANIEL CRISTEA ENACHE, criticul și istoricul literar NICOLAE GEORGESCU, ODILIA ROȘIANU, scriitorii EMIL LUNGEANU și Excelența Sa, Caius Traian Dragomir.
Vor recita din volume: actrițele TEODORA MAREȘ și ANA CALCIU.
Moderator: Georgeta Munteanu
Plecai cu ploile în spate…
De ce n-a mai plouat măcar un strop de noapte
cu marginea de zi
atunci
peste cenușă
la fel ca altă dată
când te vedeam legând cu doar un punct
de fum
un nor crescut din altul
și tot atâtea ploi de plânsuri sau de șoapte
câte ar fi putut în mine să ajungă
oriunde aș fi fost
oricând m-ai fi chemat
De ce n-ai mai putut
să curgi peste cenușă atunci
măcar o urmă
din noaptea ce trecea prin mine ca o palmă
fără să văd spre unde
Fără să o întreb
Căci eu credeam că vine să curgă dinspre tine
la fel ca altă dată
când te vedeam legând cu doar un punct
de fum
din tine către mine un gând umplut cu apă
ca nu cumva dormind
în somn să-mi fie sete
Ori auzeam cum pleci cu ploile în spate
către fântâna goală
Ca nu cumva să plângă
vreodată
cu cenușă
Muguri cu răni deschise
Dincolo de răsărit
mergeam ori rămâneam de multe ori
în urmă
dar nu pentru că nu mă obișnuisem deja
cu mirosul tău
și aș fi putut așa să-l țin mai bine minte
Ci numai să adun în câteva adâncuri
semințele de aer care ți-au fost lăsate
în dar
cândva
de trecători grăbiți cu umbre de stejari
Semințele de aer
pe care le spărgeai aproape nevăzut
aruncându-le cojile
risipindu-le
pe perne transparente care urmau să treacă
spre tine
din alt sens
alt nume nenumit
Fără să vezi cum toate
aveau în ele muguri cu rănile deschise
ce nu aveau nici loc și nici nu mai voiau
dintre ciulinii rupți din care te priveau
să crească iar spre tine
cu umbră de stejar
Zăpada dintre noi
Să nu vii mai înainte de a vedea apusul
trecând un liliac reînflorit
prin urma sa din urmă care crește
către zăpada ce uitată era de tine
sub măslini
Căci doar atunci
și numai după ce voi regăsi zăpada
ce ne-a privit pe rând
păstrându-te în ea așa cum aș fi vrut să fii
dar nu erai
când nu știam nici dacă
începem poate noi să devenim
măslini
ori ei încep să fie zăpada dintre noi
Voi mai putea să urc
prin turnul plin cu pietre
către zăpada din alt timp
ce înflorea
deja
târziu către departe
un liliac stropit cu sânge de măslini.
