Am vazut de curand filmul danez Jagten / The Hunt / Vanatoarea. Cadrele de inceput si de sfarsit transeaza una din temele centrale ale povestii, respectiv cat de usor poti deveni, din vanator, vanat. Personajul principal este Lucas, un cadru didactic in varsta de 40 de ani, care cade victima acuzatiilor unei fetite ce se razbuna dintr-o gelozie patologica, i-as putea spune, date fiind ticurile pe care fetita in cauza le avea in anumite imprejurari.
Nu dau mai multe detalii cu privire la acest aspect, pentru ca vreau sa descoperiti singuri ce urmeaza, insa vreau sa insist pe repercusiunile pe care le poate avea o simpla vorba aruncata in vant. E de ajuns sa fie culeasa din zbor de un membru al unei comunitati si, pe neasteptate, devine sursa unui tavalug de suspiciuni, asa cum cativa fulgi de nea inofensivi rostogoliti in aceeasi directie capata consistenta dura a unui bulgare. O simpa consecinta a spiritului de turma, dar un stigmat care te va urmari intotdeauna, transformandu-te intr-o tinta perpetua a unor tragaci camuflati si, deci, imprevizibili.
Unul dintre personaje (Theo) spune la un moment dat ca “lumea abunda in rau, dar, daca suntem uniti, raul dispare”. Mie filmul acesta mi-a demonstrat inca o data ca, de fapt, raul rezida in oameni, oamenii fiind cei ce arunca piatra.
Dar tot de oameni depinde sa inlature raul. In 12, efectul bulgarelui este derulat inapoi, respectiv, dupa ce o “turma” de jurati ii atribuie stigmatul vinovatiei unui baietel cecen acuzat de paricid, la insistentele unui singur jurat care sesizeaza absurdul anumitor probe acuzatoare, suspiciunile acestora sunt demontate pas cu pas. Sfarsitul este previzibil, dar asta nu inseamna ca filmul nu merita vazut, ci, din contra, va fi cu atat mai interesant sa te axezi pe etalarea argumentelor juratilor, a reactiilor acestora, dar mai ales a prejudecatilor si a orgoliilor acestora.
12 este regizat de rusul Nikita Mikhalkov, care, asa cum si-a obitnuit publicul, are si unul din rolurile din film. Eu il apreciez foarte tare in ambele ipostaze. Tema filmului este preluata din productia americana 12 Angry Men, pe care nu am urmarit-o, insa sunt convinsa ca spiritul rusesc scoate mai in evidenta hibele caracterului uman decat cel american, iar jocul actorilor rusi este o adevarata incantare. De asemenea, am convingerea ca dramatismul rusesc nu poate fi egalat nici in film, nici in literatura.
Jagten a fost nominalizat la Oscarurile din 2014 pentru cel mai bun film strain si la Globurile de Aur 2014 pentru cel mai bun film intr-o limba straina, insa laurii i-a cules in cadrul Festivalului de la Cannes 2012, unde a primit premiul pentru cel mai bun actor (Mads Mikkelsen in rolul lui Lucas), Premiul juriului ecumenic si Premiul Vulcan pentru realizari in domeniul tehnic, dar si din partea Academiei Europene, care i-a acordat in 2012 premiul pentru cel mai bun scenariu.
12 a fost nominalizat la Oscarurile din 2008 pentru cel mai bun film strain, dar a pierdut in favoarea altui film preferat al meu, Die Faelscher.
Dar nu premiile trebuie retinute in cazul acestor doua filme, ci povetele lor, cu precadere faptul ca usurinta cu care judecam sau cu care graim inainte sa gandim poate ruina viata altuia, oferind o unealta de atac turmei umane care, instinctiv, inainte de toate, va arunca piatra.
Comments 1