Isis este una din cele mai importante zeitati din panteonul politeist egiptean. Aceasta a fost mai întâi venerata în religia egipteana antica, mai târziu în Imperiul Roman si în lumea Greco-Romana, si pâna în zilele noastre în anumite religii pagâne.
Isis reprezenta mama si sotia perfecta, dar era si protectoarea naturii si a magiei. Era zeitatea favorita a sclavilor, pacatosilor, artizanilor, dar si aristocratii si conducatorii îi aduceau ofrande. Isis este este prima fiica a zeilor Geb, zeul pamântului, si Nut, zeita cerului, mama lui Horus, zeitate cu cap de soim asociata cu ideea de regalitate, dar mai este cunoscuta si ca protectoarea mortilor, datorita casatoriei cu Osiris, zeul lumii de dincolo.
Cultul acesteia a fost popular în întreg Egiptul, dar cele mai importante temple se aflau la Behbeit El Hagar in Delta Nilului si începând cu regatul lui Nectanebo I (380-362 AD), pe insula Philae din Egiptul de Sus.
Asocieri si reprezentare în arta
Isis este de obicei reprezentata de o femeie purtând o rochie lunga si o coroana în forma de tron, tinând o frunza de lotus în mâna. Numele Isis înseamna tron, motiv pentru care zeita este reprezentata de o femeie cu coroana în forma de tron. Conform credintei egiptene, faraonul era considerat copilul zeitei Isis, al carui regat i-a fost încredintat si protejat de aceasta.
Datorita asocierii zeitei cu magia, simbolul acesteia este numit tyet, care înseamna bunastare, denumit si Nodul lui Isis. Acesta seamana cu celebrul simbol egiptean ankh, care simbolizeaza viata, doar ca în cazul simbolului tyet, bratele sunt în jos in loc de lateral, simbolizând ideea de viata eterna sau renastere, si era des folosit ca amuleta funerara.
Mituri si asocieri
Unul din mituri spune ca sora zeitei Isis, Nephthys, sotia lui Seth, cu care acesta refuza sa faca un copil, se deghizeaza în sora ei geamana pentru a-l seduce, rezultând în nasterea lui Anubis.
De teama razbunarii lui Seth, aceasta o convinge pe Isis sa îl adopte pe Anubis, astfel devenind mostenitorul tronului lumii de dincolo.
Isis a jucat un rol foarte important în reînvierea lui Osiris, dupa ce a fost omorât de fratele lor, Seth. Acest mit a devenit foarte important în perioada Greco-Romana: credinta populara era ca revarsarea anuala a Nilului era cauzata de lacrimile pe care Isis le varsa pentru Osiris.
Cea mai completa relatare a povestii cuplului Isis-Osiris este cea a lui Plutarch din secolul I. In aceasta versiune a mitului, Seth tine un banchet pentru fratele lui Osiris, unde aduce o cutie spectaculoasa si provoaca invitatii la un joc în care cine reuseste sa încapa perfect în cutie, o pastreaza. Când a fost rândul lui Osiris sa încerce, Seth pune capacul peste cutie, transformând-o în sicriu si o arunca în Nil.
Isis pleaca în cautarea cutiei pentru a îi putea oferi sotului ei o înmormântare conform traditiei. Aceasta gaseste cutia si o ascunde în o mlastina, însa, în aceeasi seara, Seth o gaseste si, plin de furie, îi ciopârteste cadavrul lui Osiris în 14 bucati pe care le împrastie în tot Egiptul pentru a împiedica împlinirea ritualului funerar. Isis, împreuna cu sora sa, pleaca în cautarea celor 14 bucati, însa reuseste sa recupereze numai 13, falusul zeului fiind mâncat de un peste. Cu ajutorul zeului Thoth, zeita faureste un falus din aur, pe care îl ataseaza lui Osiris, si împreuna îl concep pe Horus.
Venerarea în perioada Imperiului Roman si dupa
Istoricii vremii afirma ca în urma asasinarii lui Cezar, s-a început lucrul la un templu în onoarea zeitei Isis, lucrare care a fost suspendata în perioada lui Augustus, ca parte a planului acestuia de a readuce religia traditionala romana. Împaratul Caligula însa era deschis catre religia egipteana si în timpul domniei lui a instaurat o procesiune în onoarea zeitei Isis, numita Navigium Isidis.
Împaratii romani ulteriori, precum Vespasian, Titus, Domitian, Hadrian si Galerius, au continuat construirea de temple închinate zeitei Isis, religia acesteia raspândindu-se în Imperiul Roman în timpul secolelor formarii crestinismului.
Venerarea zeitei Isis si-a continuat expansiunea de-a lungul lumii Greco-Romane, pâna la suprimarea pagânismului în era crestina, însa imaginea zeitei cu fiul sau Horus în brate a fost preluat de crestini în forma Fecioarei Maria cu pruncul Iisus, începând cu secolul 5.
Prezenta zeitei Isis a fost atât de raspândita încât i se aduceau ofrande în templele cele mai cunoscute ale perioadei, ca Delos, Delphi, Eleusis si Atena, precum si în nordul greciei. Inscriptiile arheologice o mentioneaza în Spania, Germania, Arabia, Asia Minor, Portugalia si chiar si în Britania. Aceasta a fost asociata cu zeitatile perioadei, precum Ceres, Venus, Diana sau Artemis, si Persefona.
Cultul lui Isis si Osiris a continuat în Philae pâna în aproximativ 450, mult dupa decretul imperial din secolul 4 care a ordonat închiderea tuturor templelor pagâne. Philae a fost ultimul templu egiptean antic care a fost închis.
