Amintirea fiului sau apartine culturii romane. Macar si pentru ca emotia reascultarii Baladei lui Ciprian Porumbescu nu cunoaste asfintire. Rezonanta numelui preotului Iraclie Porumbescu pare a apartine, in cea mai mare masura, Bucovinei. Unde a trait, slujit, inaltat fapte demne de pretuire, unde a cunoscut amaraciuni si bucurii si sperante.
Radacinile
Cel numit de Leca Morariu fruntasul prozei bucovinene se naste in tinutul Radautilor, la Sucevita, de praznicul Sfintilor 40 de mucenici, la 9 martie 1823. La sfantul Botez primeste drept ocrotitor pe unul dintre martirii praznuiti in ziua nasterii sale. Inaintasii – probabil emigranti poloni din neamul Golembiowski, adusi de vremi in Bucovina. Sau doar romani cu nume modificate pentru a corespunde recensamintelor habsburgice. Nu are importanta cat timp el insusi mereu nu s-a considerat decat roman.
Parintii – Varvara si Anastasie, gospodari de stare mijlocie, tatal fiind primar comunal o vreme. Grija instruirii fiilor lor, George si Iraclie, nu le este straina. Si nici credinta. Ilustrarea ambelor – inchinarea Maicii Domnului in copilaria dintai, a lui Iraclie, spre vindecarea de boala. Ca multumire tamaduirii, este trimis la manastirea Putna unde fostul egumen al manastirii Sucevita, Cuviosul Ghenadie Platenchi, devenit egumen al Putnei, il privegheaza. Aici desluseste alfabetul si cantul psaltic. Iar viata in obste, asa cum consemna in Un episod hazliu din manastirea Putna din Amintiri, este departe de a-i fi exterioara. La zece ani devine elev al scolii din colonia germana din Karlsberg, iar dupa doi ani continua studiile la Suceava.
La Cernauti
Rezultatele la invatatura ale fiului vornicului din Sucevita multumesc pe parinti si pe protectorul sau. Cel din urma hotaraste sa-si inscrie protejatul la Gimnaziul din Cernauti. Singurul eveniment ce pare a intuneca reusita – mutarea la cele vesnice, in 1837, a Cuviosului Ghenadie. Ajutorul financiar primit anterior este compensat de sumele primite in schimbul pregatirii suplimentare a colegilor, de serviciile facute profesorilor, de sarguinta in calitate de curier al unora dintre familiile de vaza ale orasului.
Toate acestea nu tulbura reusita scolara si acesta este motivul pentru care profesorul Antmann decide sa ii ofere sprijin. Mutarea la Universitatea din Lemberg a profesorului marcheaza existenta lui Iraclie. Cum instalarea in noua locuinta nu este ieftina, iar problemele pe care orice stabilire intr-un alt oras le impune sunt numeroase, sumele ce ajung la Cernauti sunt din ce in ce mai modeste. Pentru a supravietui, revine la oferirea de consultatii colegilor si fratilor/ prietenilor/ rudelor acestora. Isi creeaza oarece faima care ii ingaduie sa faca fata problemelor cotidiene.
Doar pentru un timp. Si cu mari sacrificii. De aceea, renuntand la studii, ale caror taxe oricum nu este in masura sa le achite, in 1841 ajunge la Lemberg. Speranta ca ar putea beneficia de sustinerea fostului profesor este de scurta durata. Indeplineste o serie de slujbe modeste. In urma unui incident este arestat. Eliberarea ii impune revenirea la Sucevita.
Hotarat sa finalizeze studiile, in 1843 se intoarce la Cernauti. Dupa patru ani primeste diploma de absolvent al gimnaziului. Este admis la Seminarul teologic diecezan. In 1850 intra in posesia atestatului si se casatoreste cu Emilia Klodnitzki, originara din Voievodeasa, sat vecin Sucevitei. In septembrie, acelasi an, este hirotonit preot.
Parintele Iraclie
Incepe truda in parohii. Cinci ani la Sipot. Doi la Boian. Intoarcerea la Sipot, pentru inca sase ani, ultimii noua ani la Fratautii Noi. Parohii. Si prunci. Noua, dintre care doar trei: Stefan, Ciprian si Marioara vor supravietui varstei copilariei. Preotia are semnificatii largi pentru Cucernicul Iraclie. O probeaza intensa activitate publicistica. Prezenta frecventa in casa familiei Hurmuzaki de la Cernauca, unde dobandeste pretuirea lui Vasile Alecsandri si ia nastere colaborarea cu Aron Pumnul la Lepturariu. Invatator la Stupca, mediator intre autoritati si taranii revoltati la Sipot, artizanul infiintarii unui curs de gospodarie casnica la Fratauti, perceput ca razvratit de catre episcopul Eugeniu Hacman pentru cutezanta de a folosi in corespondenta oficiala grafia latina, autor de poezii raspandite in toate colturile pamanturilor romanesti din cadrul monarhiei dualiste, amintind, cum observa Livia Gramada, de Popa Tanda al lui Ion Creanga, purtand in scrierile sale aroma randurilor lui Ion Neculce, in 1881 obtine schimbarea oficiala a numelui in Porumbescu. Incercarile nu sunt putine si nici lesne de purtat. Intre ele moartea, in 1876, a Emiliei si, sapte ani mai tarziu, a lui Ciprian. Compensatii – slujirea Bisericii, indrumarea enoriasilor, corespondenta cu Constantin Moraru si cu Marioara, aprecierile si distinctiile, vizitele in Romania.
Anul 1895 pare a indrepta biografia sa catre origini. Experienta in administrarea unor parohii dificile il recomanda pentru egumenia manastirii Putna. Martor incercarilor predecesorului sau de a-si pastra pozitia, indiferent la luptele ce i-ar pretinde expresii ale ipocriziei, adoarme intru Domnul la 13 februarie 1896.
Dintre scrierile sale numeroase, acoperind genuri variate, marcate de pumnisme si germanisme, demne de interes par a fi doar Amintirile in calitate de marturisiri, seminte pentru folosul urmasilor, rod unei existente in care apostolatul si credinta, onestitatea fata de sine si, implicit, fata de celalalt, umorul si indrazneala smereniei au un loc esential. Caci nimic nu il deosebeste de lungul sir de preoti ai satelor bucovinene din ultimele doua secole. Slujind Sfanta Liturghie, afirmand constiinta nationala, fireasca apare impotrivirea satenilor din Fratauti la mutarea osemintelor sale in cripta de la Stupca, invocand, potrivit Ninei Cionca, grija ca in vremea Judecatii de Apoi, nu ar mai avea cine sa ia cuvant puternic, spre apararea fratautenilor, inaintea Jiltului, decat Parintele Iraclie.
__________________________
sursa cover photo: wikipedia.org
