Se intampla uneori ca cineva sa vada pe Facebook ca un prieten merge la un film si sa devina curios si apoi atras si el. Anunta mai departe un grup de prieteni despre ascest film (Human, in cazul de fata), eu mai invit o prietena, iar seara ne intalnim cu totii in fata cinematografului.
Fericita intamplare, ne bucuram si creste parca miza filmului (de cate ori impartasesti cu un grup o traire este parca mai placut). Nu apucam sa schimbam prea multe idei despre ce urmeaza sa vedem, dar una dintre fete, ne spune cand incepe filmul: “ne vedem peste cam doua ore, vom fi alti oameni!”, semn ca stia ca urmeaza sa traim prin film o experienta cu ce va avea un impact puternic asupra modului in care percepem lumea si viata.
Human este un film documentar produs la initiativa unui celebru fotograf francez, Yann Arthus-Bertrand, autor si al altor documentare impresionante (Home, 2009). Daca tema este natura umana, cu siguranta subiectul este viata.
Va invit sa urmariti trailer-ul pentru inceput, prezentat chiar de catre regizor:
Yann Arthus-Bertrand reda mesajul sau personal lumii printr-un colaj de imagini alternante: cadre naturale surprinse in diverse locuri din lume, cadre cu oameni din toate partile globului Pamantesc, portrete si marturisiri sincere, povesti, felii de realitate, pur si simplu viata bruta in autenticitatea si natura ei. Fara efecte speciale, fara replici jucate, fara sublinieri ingrosate ale unor idei.
Ce ne face sa fim toti o specie? Ce inseamna sa fim umani? Ce ne uneste si mai ales ce ne separa?
Human incearca sa afle raspunsurile aducand in fata ta oameni care te privesc cu ochi sinceri, oameni vulnerabili, oameni deschisi sau oameni care te sperie prin ceea ce aleg sa fie. In doua ore simti ca faci parte dintr-o retea umana extinsa, variata, te simti mic. Si totusi simti ca ai rolul tau in tot acest mecanism.
Un motiv subliniat puternic in film este inchiderea interioara a omului modern, izolarea de semeni si insigurarerea la care ne supunem, furati de mirajul si ritmul impus de consumerismul epocii noastre.
Rand pe rand simti ca povestile au fost stranse si apoi potrivite de catre regizor intr-un mesaj personal, dar care devine al tau. Mix de culturi, oameni care marturisesc conform experientelor lor de viata, ce inseamna pentru ei fericirea, iubirea, viata, credinta, religia, bogatia, saracia, moartea, iertarea. Oameni care traiesc vieti care nu sunt din filme, sunt vieti reale in care se confrunta cu lupta pentru supravietuire, HIV, acceptarea identitatii sexuale peste frica de a fi respins, experiente de viata si de moarte, parasirea tarii natale din cauza razboaielor, respingerea de catre alte tari, dependenta de droguri, implicarea obligatorie ca cetatean intr-un razboi, despartirea de cei dragi, conditii naturale ce le ingreuneaza traiul, violenta domestica si multe alte aspecte puternice.
Efectul filmului documentar Human este intr-adevar foarte puternic. Nu il pot reda prin cuvinte descriptive, pentru ca de asta si Yann Arthus-Bertrand a ales genul asta de proiect: film documentar. A sta fata-n-fata cu atatia oameni, ochi in ochi, a fi martor la atatea emotii si povesti, este un proces care te transforma. Prima data e impactul, sentimentele create in mod direct in timp ce vizionezi filmul. Am simtit asta si in sala plina de spectatori: taceri adanci, murmur, hohote de ras, lacrimi, aplauze, liniste.
Nu e un film usor si nu are un happy end sau o solutie. Este un film dur, care te zdruncina si care nu poate oferi un final fericit, pentru ca este documentar, surprinde realitatea, viata.
Human te lasa pe tine sa alegi “finalul”, cel care tine de tine in calitate de participant al acestei vieti “aici si acum”, sa tragi o concluzie singur si sa alegi o atitudine. Aceasta alegere insa, este o piesa, mica, just, insa o piesa care va conta cu siguranta in “finalul” pe care tu l-ai dori pentru acest film, puzzle, tablou de viata.
Documentarul se gaseste gratuit si online. Recomand totusi cu toata forta vizionarea lui pe marele ecran.
Noi am fost la Cinema Elvira Popescu (foarte placuta sala, aerisita, buna organizarea, personalul placut, fotoliile comode, un mic minus pentru subtitrarile in romana “nastrusnice”, mai ales ca in grupul nostru, din pacate nu suntem prea cunoscatori de limba franceza), in cadrul Festivalului de fotografie Photofest Bucuresti 2016, iar intrarea a fost GRATUITA (un aspect care ne-a subliniat scopul mai mult uman decat comercial al filmului si ne-a si confirmat ca sunt multe produse “gratuite” care au insusiri calitative remarcabile).
Dar mai mult decat atat, recomand vizionarea lui. Il puteti gasi aici.
Al-Ayech Khaled