Povestile bune sunt ca un vanat ales[1] spune un personaj al scriitorului german.
Nu exista un timp al basmelor. Si nu doar pentru ca ele sunt nemuritoare, ci si pentru ca basmele sunt ale oamenilor tuturor timpurilor trecute si viitoare si, bineinteles, pentru ca nu exista un timp si un loc potrivite pentru a le citi. Basmele sunt painea cea de toate zilele.
Hermann Hesse este unul dintre cei mai reflexivi si talentati povestitori. Colectia de basme aparuta la editura Rao ne infatiseaza un narator cameleonic ce-si poarta cititorul in diferite lumi, oferindu-i mici bucati de viata si de fantezie.
Piticul, povestea care deschide volumul, ne invata despre o dragoste purtata de valurile Mediteranei, o dragoste ascunsa, fragila si primejdioasa asemeni destinului implacabil al Venetiei. Sacrificiul lui Filippo, piticul care o distreaza pe donna Margarita ramane sa fie spus mai departe de catre canalele atotstiutoare ale orasului si de catre porticurile tainice care vor adaposti nebunia femeii parasite.
In aceeasi atmosfera misterioasa si feerica a peninsulei italice, ne poarta si Muntele tainic, un panegiric la adresa legaturii vesince intre fiinta umana si natura. Cesco, tanarul pentru care Monte Giallo este cel mai bun prieten, tovarasul care ii cunoaste cele mai tainice ganduri este, la urma urmei, un simplu om, cu dorinte cat se poate de lumesti astfel incat lacomia nu ii este straina. Cu timpul, curiozitatea si interesul sau pentru minunile ascunse in munte se transforma in obsesie si dorinta de a lua in stapanire intreg muntele. O alegorie frumoasa a dorintelor nestavilite ale fiintelor umane de a cuceri piscuri interzise, dar si o lectie de iubire a intregii naturi cu tot soare si furtuni.
Augustus e un basm clasic moralizator care ne invata despre cum a avea totul poate fi cel mai crunt blestem. Augustus e un copil careia la nastere, mama sa ii doreste ca toata lumea sa il indrageasca. Insa pe masura ce creste si pe masura ce intelege ca orice ar face si oricum s-ar purta toti il vor iubi, Augustus devine, mai intai, necuviincios cu cei apropiati, apoi arogant transformadu-se intr-o carapace goala. Ajuns aproape de limita disperarii, singura solutie ramane sinuciderea si numai nasul sau si cel mai bun prieten, ingerul sau pazitor, ii ofera inca o data sansa sa isi puna o noua dorinta si astfel sa poata oferi el dragoste neconditionata in loc sa o absoarba ca pe ceva ce i se cuvine.
O stire ciudata de pe o alta stea e o calatorie initiatica ce ii invata pe locuitorii unui tinut napastuit din miazazi unde in urma unui cutremur toate florile au disparut, ca exista dureri mai mari decat lipsa acestora.
Basmele adunate de-a lungul vietii infatiseaza diferitele preocupari ale autorului interesat de civilizatia batranului continent si de culturile indepartate, de efectele razboaielor si de evolutia popoarelor, de arta si de stiinta.
Admirator al lui van Gogh, dupa cum reiese din Povestea scaunului impletit, iubitor al legendelor din indepartata Asie (Regele Yu. O poveste din China de demult), analist si critic al spiritului superior european (Europeanul), Hermann Hesse scrie basme pentru copii si basme pentru adulti, povesti pentru cei fericiti si povesti pentru cei nefericiti.
Volumul se incheie cu o poveste scurta, Cei doi frati, scrisa de Hesse la varsta de zece ani si in care se intrevede deja apetenta lui pentru arta de a povesti. Potrivite pentru orice moment din zi si din noapte, pentru orice anotimp si, mai ales, pentru orice varsta, basmele ne vor sta alaturi mereu, iar noi le vom cauta sa ne aline sufletul, pentru ca ele sunt ca painea noastra cea de toate zilele.
[1] Hesse, H., Basme (2014), ed. Rao Clasic, p.10
