Hannah Arendt de Margarethe von Trotta (2012) este un film a carui amintire o sa ma urmareasca, probabil, mult timp de acum inainte.
Hannah Arendt a fost o cunoscuta teoreticiana politica din secolul XX. Ea s-a nascut in Germania intr-o familie de evrei. A facut studiile in tara natala, luandu-si doctoratul in filozofie la Heidelberg, sub indrumarea lui Karl Jaspers. Datorita implicarii sale active in problemele evreilor a fost arestata de Gestapo, dupa eliberare refugiindu-se in Franta. Aici a fost trimisa in lagarul de la Gurs de unde a reusit sa scape, emigrand in America unde va ramane pana la sfarsitul vietii desfasurand o bogata activitate literara si didactica. ”Eichmann in Ierusalim. Un raport asupra banalitatii raului” este una dintre cartile sale, despre a carei nastere ne vorbeste filmul Hannah Arendt de Margarethe von Trotta (2012).
Subiectul filmului, pe scurt, este urmatorul: Eichmann, cel care a coordonat deportarea evreilor in lagarele de exterminare naziste, este rapit de agentii Mosad-ului din Argentina si dus la Ierusalim pentru a fi judecat. Hannah Arendt asista la acest proces in calitate de corespondent al prestigiosului ziar american The New Yorker. Ea indrazneste sa afirme ca Eichmann a fost doar un om mediocru care s-a supus orbeste ordinelor primite de la superiorii sai precum si faptul ca unii dintre liderii evreilor au colaborat cu nazistii. Aceste afirmatii starnesc indignarea celor din jur. Hannah Arendt reuseste insa sa isi argumenteze si sa isi apere opiniile, asumandu-si cu demnitate implicatiile acestei atitudini.
Nu sunt critic de film. Pentru mine un film bun este acela care imi starneste intrebari si nelinisti, care ma face sa ma vad pe mine si sa ii vad pe cei din jur din alta perspectiva. Hannah Arendt de Margarethe von Trotta (2012) a reusit toate aceste lucruri.
Cum iti poti invinge frica de a lupta pentru lucrurile in care crezi? Cum poti depasi furia, ura si dorinta de razbunare pentru toate suferintele traite? Cum poti ajunge, dupa o experienta traumatizanta, sa iti traiesti viata nu ca o victima ci ca un invingator?
Multi dintre noi purtam zi de zi o masca alegand sa intoarcem privirea in alta parte, sa nu spunem nimic din ceea ce am vrea sa spunem, sa nu facem nimic din ceea ce am vrea sa facem doar pentru ca ne temem. A trai constient de aceasta prapastie intre cine pare ca esti si cine esti cu adevarat e un chin. Salvarea vine fie alegand sa credem in mastile noastre – asemeni lui Eichmann – fie alegand sa fim noi insine – asemeni lui Hannah Arendt. Voi ce alegeti?
Orice raspuns ati da la intrebarea de mai sus, alegeti sa vedeti filmul Hannah Arendt de Margarethe von Trotta (2012)!
