De ceva timp îmi propuneam sa scriu un articol despre generatia mea de aur, generatia celor care au intrat la U.N.A.T.C în anul de gratie 1990. Si a fost cu adevarat unul de gratie pentru ca dupa mult timp usile acestei facultati s-au deschis cu adevarat si pentru cei care nu aveau rude prin teatru, sau Dacii, de 70 de mii de lei comunisti , de dat sau nu aveau un talent extraordinar de etalat. Aceasta ultima categorie am pus-o fiindca daca stai de vorba cu un actor care a intrat la I.A.T.C înainte de nouazeci îti va spune ca asa era, ca toti era numai cu pile, toti colegii lui au fost niste pilosi dar el a intrat pe merit. Normal! În fine, nu despre asta e vorba acum. E vorba ca în anul 1990 s-a putut intra, pur si simplu, asa cu #buna ziua, buna ziua, monolog, povestire, sa devii de la nimeni cu acte în regula, un student la actorie, sau regie. Dar acum am sa ma refer doar la cei de la actorie. Cu atît mai mult cu cît la regie a fost dramatic diferit.
Aud mereu lamentatii de sorginte antica si accente de Ferentari cu of vai si aoleo despre „generatia de aur a teatrului românesc” în urma careia nu mai vine nimic. Ba vine,.sau ar veni, daca ar avea sanse. „Cum adica, daca nici acum nu sunt sanse”, vor fi zicînd cei ce stau bine asezati pe cîte-un fotoliu cultural si aere de societari. Pai, sunt si nu sunt.
Recentul conflict dintre Diana Dumbrava si directorul TNB (pornit de la faptul ca actrita nu a fost lasata sa participe la un casting din TNB pe motiv ca nu e trecuta pe „lista” cu actorii propusi ( – de cine? – pentru casting) ne-a adus în prim plan doua aspecte. În primul rând, pentru multi întrebarea „cine e Diana Dumbrava?”. Aceasta întrebare e legitima oricarui om care nu merge la film si nu e la curent cu filmele românesti premiate afara. Pentru ca desi de aproape zece ani la TNB , si desi foarte talentata, Diana Dumbrava nu prea a aparut pe scena TNB fiindca nu a fost trecuta pe „lista” pentru auditii.
De la Schindler încoace „lista” este ceva pe care vrei sa te afli. Lista pentru transplant, lista de admitere, lista de tv color sau Dacii, lista pentru supravietuire fie ea artistica sau fiintiala. Ei bine, justificarea directorului TNB a fost ca actrita respectiva nu se afla pe acea lista fiindca nu era în demografica ceruta, ca nu avea, vezi tu Doamne!, vîrsta. În general vîrsta e un criteriu tâmpit în societate, mai ales în România unde traim o „tineretocratie” aberanta, în care la 40 de ani nu mai esti angajata, mai ales ca femeie, fiindca esti prea batrâna. Dar acest criteriu al vîrstei este cu atît mai aberant cu cît e vorba de scena, unde actorii pot juca si copii, si înca foarte bine, avem nenumarate exemple, nu-i asa? Ca exemple mai recente Marian Râlea, Marius Manole sau Vlad Logigan. Cum e posibil deci ca un angajat al unei institutii sa nu fie lasat sa aiba acces la o sansa profesionala? Cum e posibil ca un atribut esential al regizorului, acela de a face distributia care mai nou se numeste casting, dar careia oricum îi spui odata ce e bine facuta îti rezolva cel putin treisferturi din piesa, sa fie delegat altcuiva, unui factor extern actului de creatie din mintea regizorului? Cum e posibil ca o asemenea stare de fapt sa se perpetueze la nesfîrsit? Si mai ales, cum e posbil ca dupa asa ceva sa iesi si sa spui ca TNB are nevoie de tineri? Ca sa ce, sa îmbatrâneasca asteptând si devenind nimeni cu praf de scena pe umeri, amestecat cu matreata?
Dar sa trec de la acest tir de întrebari la argumentatia mea cu generatia de aur, a celor care au pasit în scoala în anii 90.
Iau la întîmplare cîteva nume.
Ati auzit de Mihaela Sârbu? Daca sunteti fan teatru de calitate si film bun ar fi cazul sa fi auzit, daca nu, nu. Fiindca nu joaca la National, sau la Bulandra, sau mai stiu eu unde, ci a ales sa joace în propiecte particulare, tocmai fiindca în zona teatrului independent nu are de suportat lispte. Poate are altele de suportat, dar cel putin nu are liste. Dar nu conteaza unde joaca, ci cum joaca, si anume bine. Foarte bine. Cîteodata absolut exceptional! O puteti admira într-o virtuozitate actoriceasca de exceptie în Toata lumea din familia noastra, cautati filmul ca doar aveti Google, si veti vedea acolo ca generatoa de aur are extensii si-n ziua de azi.
Apoi as trece la Tania Popa. Marea actrita Tania Popa (pe care lumea o stie poate mai mult de la TV) poate fi aplaudata la TNB dar musai în picioare la spectacolul de exceptie, Fata din curcubeu, un one woman show semnat de Lia Bugnar, spectacol în care colega mea Tania Popa e monumentala.
Si daca tot vorbim de monumental si exceptie si one woman show sa schimbam registrul, dar sa ramânem la TNB si sa o aplaudam pe Amalia Ciolan, o alta tanara actrita a generatiei de aur 90 în spectacolul 20 de ani în Siberia, semnat de un coleg de-al nostru, Sorin Misiriantu, actualmente regizor la Cluj . De ce doua actrite talentate de la TNB sunt obligate sa-si faca onewoman showuri ca sa joace? O explicatier ar fi ca probabil au fost nevoite sa-si deschida propria lista.
Din generatia noastra fac parte nume mari si oameni extraordinar de talentati, pe unii poate îi stiti putin, pe altii deloc, pe altii foarte bine. Dar eu zic ca ar fi bine sa-i stiti pe Aura Calarasu despre care Dem Radulescu a spus ca „talentul îi lumineaza celula”, sau pe Carmen Ungureanu, sau pe Corina Danila, Brândusa Mircea, sau Mihai Calin, sau Ovidiu Cuncea, Lucian Ifrim…sunt multi, multi, si nu mai vreau sa dau nume fiindca sigur voi uita pe cineva. Cert este ca daca acesti oameni ar fi avut mai multe liste pe care sa se regaseasca si nu ar fi fost trecuti pe linia moarta a generatiei de sacrificiu ar fi ajuns pe cea a generatiei de aur.
Pentru o generatie de aur ai nevoie de un mangement de aur, spatii de aur, public de aur, cronicari de aur…aurul la aur trage.
Revin la Diana Dumbrava de la care am plecat. Daca vreti sa stiti cine e si ce poate cu adevarat Diana Dumbrava atunci când e pusa pe o lista, va rog sa vedeti filmul Maria de Peter Netzer, film pentru care a luat un Leopard de Argint la Locarno, acum cîtiva ani buni. Film care m-as fi asteptat si am sperat sa-i arunce în aer cariera, tocmai fiindca stiu ce poate actrita Diana Dumbrava. Asa s-a si întâmplat, doar ca nu stiu daca-n sensul bun.
În concluzie, zic asa, sa nu mai trecem la muraturi actori si actrite de nici cinzeci de ani, sa nu ne mai agatam de fotolii ca pruncul de tîta mamei, sa nu mai facem liste care sa „eficientizeze” treaba regizorului si sa-l lasam sa-si „piarda timpul” cu facutul distributiei, sa ne sustinem unii pe altii, sa fim mai curajosi si sa avem încredere în ideea ca totusi, valoarea iese la lumina daca faci efortul sa nu-i dai la cap din cinci în cinci secunde.
sursa foto imagine articol: hotnews.ro, prin ICR
