[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]C[/mkdf_dropcaps]and am citit acest roman pentru prima data – acum cativa ani, multumita colectiei Cotidianul – mi s-a parut de domeniul absurdului. Ok, mi-a placut din punct de vedere literar dar, ca problematica sociala, l-am considerat o caricatura cam grosolana. Ma inselam cum nu puteam sa-mi imaginez atunci si am inteles in lunile acestea, cand toata nebunia creata de o familie cel putin iresponsabila si sustinuta de o societate «educata» cu televizorul, politicieni si media, m-a facut sa ma gandesc la romanul acesta dureros de ilustrativ. O carte scurta care ar putea fi o caracterizare a situatiei actuale din Romania cand, in numele copiilor, sunt ucisi cainii, la cererea unor parinti cu o moralitate discutabila, mediocri, care nici macar nu ajung acasa la timp ca sa-si petreaca macar cateva ore cu comorile lor. (parca vad comentariile pripite despre titlu; cititi inainte sa va pronuntati).
Romanul “Fetita si tigara” il are drept erou principal pe un barbat de varsta mijlocie caruia nu-i plac copii, un anti-erou mai degraba care, incercand sa-si traiasca viata in mod liber, dupa propriile sale reguli si tabieturi intr-o societate pretins democratica, se trezeste calcat in picioare de catre semenii sai deveniti pioni intr-o realitate infantocrata in care ratiunea si logica se opresc la usa copilariei : tot ce spune copilul, devenit tiran fara sa vrea, e litera de lege, nu-i poate fi pusa la indoiala veridicitatea afirmatiilor indiferent de cat de frageda ii e varsta, dupa principiul «copiii spun adevarul si nu sunt capabili de inselatorii». Din cauza faptului ca o fetita il surprinde fumand in toaleta comuna (?!) pe care copiii unei gradinite o impart cu angajatii primariei in incinta careia se gaseste institutia de invatamant respectiva, se declanseaza un tavalug de evenimente care-l poarta pe erou in inchisoare si in final in mijlocul unui grup de ostatici. O simpla neglijenta – uitase sa incuie usa toaletei – il va costa, pe rand, statutul social, respectul celor din jur, ura unei natiuni intregi – presa (sic)! – si, in final, viata. Devine in ochii tuturor un agresor de copii, un condamnat fara drept la prezumptia de nevinovatie. Occidentalul cu o cariera frumoasa, autosuficient in confortul unei existente lipsite de tulburari majore si cu un stil de viata egocentric, dar nu daunator la adresa semenilor, devine sclavul societatii in care traieste si pierde, intr-un rastimp scurt, tot. Cel mai important, libertatea! In mod ironic, acest om modern care traieste doar pentru sine si pentru placerile sale, rezultatul unei societati pacatoase prin autosuficeinta este devorat de insasi «mama» sa insetata de sange.
Cartea este un bun prilej pentru a experimenta, prin ochiii personajului principal, cum e sa fii de cealalta parte, un proscris care nu are alta vina decat ca nu se aliniaza marilor mase care, traind cu impresia falsa ca sunt libere, nu sunt altceva decat o arma, de multe ori letala, in mana celor care dirijeaza din umbra, manati de interese murdare, sub aparenta preocuparii pentru binele celor care i-au ales sa-i reprezinte, bine care sfideaza orice logica si orice notiune de bun simt. Individul se trezeste expropiat de tot ce are mai intim si mai pretios chiar in interiorul sau : suflet, minte, personalitate… Toate demersurile de a indrepta aceasta situatie absurda se lovesc tocmai de acea societatea atat de moderna care refuza orice este diferit…
Dana Pietrosu
