S-ar putea spune ca existenta acesteia a fost o plasmuire a conceptului insusi de noroc care a invaluit-o asemenea unei iedere, facand sa para caraghios orice talisman. Nascuta in 1887 intr-o familie de imigranti irlandezi, aceasta a cazut prada tuberculozei in copilarie, o afectiune prezumata a-i deveni fatala in scurta vreme. Cumva, insa, micuta Violet a reusit sa infranga boala, demontand in mod incredibil nefericitul prognostic.
In urma decesului tatalui sau, mama acesteia ia decizia de a se stabili in Anglia, unde incepe sa lucreze ca ospatarita pe un vas, timp in care Violet urmeaza cursurile unei scoli de maici. Din nefericire, capacitatea mamei sale de a mai munci este compromisa de imbolnavirea acesteia, Violet vazandu-se nevoita de-a prelua aceasta atributie pentru a-si intretine fratii mai mici, alegand sa presteze aceeasi meserie.
Prima provocare care avea sa inaugureze drumul anevoios al vietii responsabile, avea, desigur, sa fie gasirea unui echipaj naval dispus sa o angajeze, data fiind varsta prea frageda pe care o avea pentru a activa in acea breasla; angajatorii erau de parere ca tineretea si frumusetea pe care ea le detinea erau un dezavantaj in practicarea acestei meserii, «cauzand probleme» atat in cadrul echipajului, cat si in interactiunea cu pasagerii.
In cele din urma, Violet a izbutit sa combata cu ingeniozitate acest presupus inconvenient, adoptand un look cat mai sleampat prin imbracarea unor haine ponosite si renuntarea la machiaj, ceea ce i-a facilitat oarecum contractarea unui loc de munca pe vas. Dupa o scurta perioada de proba la bordul lui Orinoco, o nava apartinand flotei Royal Mail Line, in 1908, aceasta este angajata de White Star Line.
Tanara a inceput sa lucreze cu drag pe Olympic in 1910, in ciuda orarului coplesitor de munca, al retributiei reduse si a starii meteorologice ingrijoratoare de pe Atlantic.
Problemele nu s-au facut indelung asteptate, Olympic ciocnindu-se in 1911 cu HMS Hawke, o nava construita chiar cu acest scop. In mod miraculos, nici una dintre cele doua nu a suferit prejudicii majore, cu toate ca Olympic a fost cat pe ce sa se scufunde.
Dupa aproximativ doi ani, compania White Star Line cauta sa angajeze personal spre a fi in slujba pasagerilor VIP care urmau sa calatoreasca pe Titanic, vaporul cunoscut a fi de nescufundat. In urma unei perioade de perseverenta a familiei si prietenilor spre a o convinge de minunatia experientei inedite care ar fi asteptat-o, Violet accepta sa primeasca o slujba pe vas. Dupa cum stim, Titanic sfideaza fericitele ipoteze cu privire la fiabilitatea sa si sfarseste pe fundul Atlanticului, ca urmare a lovirii unui iceberg.
Violet reuseste si de aceasta data sa se sustraga unei tragedii care a marcat destinul a 1500 de oameni, capatand un loc in barca de salvare nr. 16. Incercand sa rememoreze evenimentul, marturiseste:
Imi amintesc ca am fost solicitata pe punte. In acel moment ma aflam la margine, alaturi de colegele mele, privind la femeile care se agatau de barbatii lor inainte de-a fi plasati in barcile de salvare impreuna cu copiii. Dupa o vreme, unul dintre capitanii de vas ne-a poruncit sa ocupam mai intai noi o barca, pentru a le demonstra unor femei ca nu aveau de ce sa se ingrijoreze, ca era o masura eficienta de siguranta.
Norocoasa femeie a ramas in viata, pare-se, pentru a mai zambi inca o data mortii. Aceasta marturiseste ca primul lucru care i-a lipsit dupa scufundarea Titanicului, a fost periuta de dinti pe care a uitat-o la bord. Cu toate ca, socotind dupa traiectoria-i sinistra, firesc ar fi fost ca vapoarele sa-i devina antipatice, sau, cel putin, cele din categoria Olympic, Violet si-a dovedit inca o data curajul, luand decizia de-a lucra ca asistenta pe Britannic, geamana Titanicului, care opera pe Marea Egee la inceputul Primului Razboi Mondial. Jucand parca rolul principal intr-o trilogie thriller, aceasta este pentru a treia oara martora si supravietuitoare a unei catastrofe maritime; Britannic s-a ciocnit cu o mina exploziva care fusese instalata de catre un submarin militar german, culminand cu o scufundare accelerata. De aceasta data, insa, Violet nu s-a mai bucurat de acelasi noroc deplin; scufundarea rapida a vasului i-a nimicit orice sansa de a mai prinde un loc in vreo barca de salvare. Aflandu-se intr-o imprejurare care o silea sa ia o decizie rapida, aceasta a sarit peste bord, fiind insa antrenata sub chila vasului unde se raneste la cap.
Ulterior, manata la un control medical din pricina unor frecvente episoade de migrena, Violet ia la cunostinta despre o fractura a craniului. Animata de bafta ei de neegalat, aceasta se amuza pe seama accidentului, invocand parul ei des care ar fi amortizat lovitura, cat si periuta de dinti de care si-a amintit la timp, spre deosebire de cea de pe Titanic.
Nici aceasta ultima nenorocire nu a descurajat-o pe Violet. Dupa razboi, navele maritime au castigat tot mai multa popularitate ca mijloace de transport, dar nici cele de croaziera nu au ramas mai prejos. Violet a renuntat la White Star Line pentru Red Star Line, unde si-a continuat activitatea pana la varsta de 61 de ani cand s-a pensionat, petrecandu-si restul vietii cu gradinaritul.
