Fata cu toate darurile este un roman despre viitor, un posibil viitor in care oamenii sunt distrusi de o ciupeca, transformati in monstri tip zombi numiti “flamânzi”. Totul O.K. pana aici.
S-au mai scris romane despre distrugerea Pamantului si a omenirii, despre Apocalipsa, despre cum vom disparea ca rasa etc. Si cu toate astea, autorul M. R. Carey reuseste ceva inedit: scrie un roman care te tine in priza. Pentru ca exista multe necunoscute: cine e Melanie, ce sunt flamânzii?, cum sunt infectati oamenii?, mai exista o sansa pentru omenire?, ce legatura au copiii cu povestea asta? etc
Multe necunoscute amestecate cu ingrediente pentru toata lumea si pentru toate gusturile: pentru cei ce iubesc S.F.-ul, pentru aceia care adora povestile cu monstri/lupte, arme, sange (din belsug!) violenta, pentru cei timizi si cu simtul dreptatii, pentru cei pentru care viata se imparte in alb si negru, pentru iubitorii de benzi desenate si pentru cei ce gandesc prea mult. Caci povestea “fetei cu toate darurile” este mai ales pentru cei din urma. Aceia care nu se pot abtine sa nu se intrebe “de ce?”
Romanul Fata cu toate darurile incepe cu un prim capitol care iti face cunostinta cu Melanie – o fata de 10 ani care este sechestrata intr-o celula dintr-o presupusa baza militara alaturi de alti copii de varsta ei. Programul lor se imparte in ore de studiu predate de trei profesori, doua doamne si un domn, iar informatiile obtinute sunt reduse la un minim de cunostinte. La sfarsitul capitolului nu stii ce sa crezi: sechestrare de copii (cu ce scop?) oferirea unei educatii trunchiate, minime (de ce?) o baza militara (iarasi… cu ce scop?)
Curiozitatea iti este deja starnita – multe necunoscute, aparent, lipsa S.F. – ului. Ca sa nu mai amintesc faptul ca Melanie e cea care povesteste. Aparent o victima. Inocenta… sau nu?
Si mergi mai departe. Apar peronaje interesante si diferite ca profil si profesie: Helen Justineau – o profesoara sufletista, sergentul Parks – tipul militarului de cariera ce trebuie sa-si faca treaba, doctorita Caldwell – om de stiinta pasionat si realist pana in varful unghiilor, Gallagher – soldatul “crud” proaspat intrat in armata. Toti acestia vor intra, pe rand, in scena si vor gravita in jurul lui Melanie, fiecare dintre ei avand un scop bine determinat: profesoara Justineau – salvarea lui Melanie din pura afectiune, sergentul Parks – asigurarea pazei si protectiei unui “subiect” cu posibile sanse de salvare a speciei umane, Calswell – studiul clinic al creierului lui Melanie in folosul unei mici comunitati stiintifice cu pretentii de descoperire a antidotului impotriva ciupercii mutant, soldatul Gallagher – doreste atat salvarea lui Melanie si mentinerea ei in viata cat si propria salvare de o lume inconjuratoare infricosatoare ce-l sperie atat din perspectiva viitorului cat si din perspectiva sanselor infime de supravietuire.
M. R. Karey fascineaza nu prin faptul ca vede specia umana cu posibilitate de decimare, stupida, din cauza unei ciuperci din jungla amazoniana. Fascineaza prin felul cum ofera salvarea – prin intermediul unor copii mai mari sau mai mici, de 10 ani, precum Melanie, sau poate adolescenti. Sensibilittatea autorului se reflecta in vorbele lui Justineau: “nu se gandeste doar la anumiti copii si nici nu vrea. Se gandeste la toti copiii din lume care au murit la varste fragede. Probabil ca este vorba despre miliarde. Victime ale sacrificiilor religioase, ale apocalipselor, ale genocidelor. In fiecare razboi, cu fiecare foamete, fara scapare. Prea mici pentru a se putea proteja singuri, prea inocenti ca sa se poate feri. Ucisi de nebuni, de perversi, de judecatori, de soldati, de trecatori, de prieteni si vecini, de proprii lor parinti. Dintr-o intamplare stupida sau printr-o lege nemiloasa.” Si tot ea spune: “fiecare adult este un copil care a invins lupta cu soarta, insa in vremuri si timpuri diferite, soarta aceasta a fost ingrozitor de cruda”. Ori, asta face autorul: ia un personaj de 10 ani naiv dar inteligent si il plaseaza int-un viitor al existentei umane inzestrandu-l cu o calitate de exceptie. Aceea de a fi probabil raspunsul la intrebarea: „exista sanse de supravietuire?”
Interesant cum autorul gandeste romanul Fata cu toate darurile din perspectiva personajelor sale pur umane ce sunt conduse de etica, profesionalism, sentimente, datorie morala. Totul pentru binele lui Melanie si al rasei umane. Iar Melanie este o Pandora al zilelor noastre intr-un posibil viitor. O fata cu toate darurile care ofera omenirii cel mai nepretuit dar: SPERANTA.
_____________________
Romanul Fata cu toate darurile ne-a fost oferit de editura Nemira si poate fi achizitionat, cu reducere, de aici.
