Este a doua carte – interesanta si impresionanta – pe care o citesc despre drama Turnurilor Gemene din septembrie 2001. Prima fiind Windows on the world.
Este a doua carte – interesanta si impresionanta – pe care o citesc despre un copil extreme de sensibil si incredibil de inteligent. Prima fiind O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii.
Extrem de tare si incredibil de aproape este povestea lui Oskar – copilul de 9 ani, care, cu mintea sa sclipitoare, si-a facut carti de vizita pentru a ne spune cu cine avem de-a face:
Oskar Shell – inventator, designer de bijuterii, etnomolog amator, francofil, vegan, origamist, pacifist, percutionist, astronom amator, colectionar de: monede rare, fluturi care au murit de moarte naturala, cactusi in miniature, suveniruri de la Beatles, pietre semipretioase si altele. Telefon de acasa: secret/ Mobil: secret/ Fax: inca nu am fax
Pare exagerat, dar Oskar chiar este tot ce scrie in lista aia. Si chiar mai mult! Simpatic, istet, spontan, emotiv, curios, dureros de precoce si, mai ales, este fiul tatalui sau care, intr-o viata atat de scurta l-a invatat tot ce stie si cum sa afle mai multe.
Ca orice copil, este bantuit de cateva fobii. La acestea se adauga cele specifice unei usoare forme de autism. Si lista fobiilor lui Oskar se mareste considerabil dupa haosul din 11 septembrie – il inhiba orice sunet sau imagine ce aminteste de “ziua cea mai rea”. Ziua in care tatal sau, aflat in World Trade Center, lasa ultimele sale mesaje pe robotul telefonic. Mesaje ce devin obsesive pentru Oskar; ascultate ulterior, iar si iar, pentru a mai trai cateva momente cu tatal sau – sau cu vocea lui. Disparitia brusca si stupida a tatalui, dorul pentru el, il determina pe Oskar sa afle, sa cerceteze, sa memoreze orice amanunt despre drama care l-a lasat orfan.
In plan principal este Oskar, dar nici planurile secundare ale romanului nu-s de ignorat. In actiunea sa temerara de a dezlega misterul unei chei ascunse in debaraua tatalui, Oskar incepe si termina o ampla campanie detectivista. Inteligenta, vointa si dorinta nu sunt singurele parghii care-l ajuta pe Oskar sa retraiasca momentele magice petrecute cu tatal lui. Il ajuta si o mama iubitoare si ingrijorata, o bunica protectoare, un bunic tinut secret de-o viata, un vecin mai batran ca timpul si tamburina la care canta pentru a-si linisti starile de anxietate.
Cititorul, ca si Oskar, e curios sa afle ce descuie cheia secreta. Insa acest roman nu este despre mistere, nici despre detectivi. Este romanul copilului ce traieste o drama – atat personala, cat si sociala, nationala. Copiii New York-ului din 11 septembrie au trait momente de cosmar si de-atunci psihoterapeutii au mult de lucru. Ca Oskar, fiecare copil ramas orfan in acea zi fatidica, este obsedat de ultimele ore, ultimele gesture si cuvinte, traite langa parintele disparut. Iar mass-media, internetul, robotul telefonic, amintesc de sicriul gol pentru care n-au gasit un trup care sa-l umple.
“Cu toate ca Jonathan Safran Foer taie in carnea istoriei recente, nici un rand din roman nu reverbereaza apocaliptic, dulceag, sau tendentious” – citim pe coperta a doua a romanului.
Un roman duios, pe alocuri hazliu, pe alocuri dureros.
„Viata e mai inspaimantatoare decat moartea.”
“…doar daca ingropi ceva, asta nu inseamna ca si ingropi acel lucru.”
„Noua din zece oameni semnificativi au de a face cu banii sau cu razboiul!”
Dupa parcurgerea romanului, am fost curioasa sa vad ecranizarea lui. “Extremely loud & incredibly close” urmareste aproape fidel firul naratiunii, eliminand un personaj (batranul vecin) sau, mai degraba, contopindu-l cu bunicul tinut secret. In 130 de minute nici nu se putea altfel…
Pentru unii ar putea fi un film plicticos – nu-i cu impuscaturi si mafioti; sau anost – n-are aventuri romantice, nici fete cu picioare lungi.
Mi-a parut un film calm, cu intruziuni in vietile oamenilor aparent obisnuiti, pe care dramele personale ii transforma in niste oameni exceptionali.
“Extremely loud & incredibly close” este un film profound, serios, la care ai nevoie de o anume dispozitie pentru a-l savura. Cu un subiect interesant si o distributie bogata, filmul merita vazut. Alaturi de Oskar (jucat de Thomas Horn) ii intalnim pe valorosii Tom Hanks, Sandra Bullock si Max von Sydow. Totusi, langa aceste celebritati, copilul Thomas Horn face tot filmul.
Dificil de spus care este mai bun: romanul sau filmul. In acest caz, filmul completeaza prin imagini cuvintele cartii. Iar povestea scrisa ofera trairi si emotii greu de pus in imagini. Un caz fericit in care cele doua manifestari artistice nu concureaza, ci se completeaza reciproc.
Varianta cinematografica a lui Oskar Shell se prezinta astfel:
“Ma numesc Oskar si sunt inventator, astrofizician si fan Beatles. Am noua ani. Tati a murit la 11 septembrie 2001. Chiriasul bunicii e mut si are palmele tatuate cu DA si NU. In camera lui tati am gasit o cheie pe care am de gand s-o incerc in toate incuietorile din New York […] Ce noroc pe tine ca m-ai intalnit!” – Suna indraznet. Merita sa-l intalnesti pe Oskar.
