Evanghelia dupa Pilat, de Eric-Emmanuel Schmitt

[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]S[/mkdf_dropcaps]e spune ca Biblia este cea mai citita carte din lume. Citirea pe scara larga nu este echivalenta cu succesul unei carti. Sa nu confundam necesitatea sau obligatia cu placerea. Si abecedarul este citit de toata populatia care a trecut prin clasa intai, dar dupa un an el este aruncat.

   Nu cred ca Biblia este citita pentru valoarea ei literara, ci, mai degraba, pentru incapatanarea cu care este distribuita de misionari. Bisericile si camerele de hotel sunt o sursa inepuizabila de furnizare a Bibliei. Iar biserici si hoteluri sunt mai multe decat librarii, pe mapamondul asta. Sa nu mai punem la socotreala ca secole la rand Biblia a fost singura lectura accesibila populatiei – alfabetizata sau nu. Analfabetii credeau ca detinerea ei ii mai spala de pacate. Citita sau nu, inteleasa sau nu, pentru majoritatea oamenilor Biblia reprezinta, in subtil, un soi de “fir rosu” cu Divinitatea.

   Am o bliblie prin casa, ramasa mostenire de la vreo bunica, impreuna cu o carte de bucate. Mesajul a fost clar: “fii pioasa si stai la cratita!”. Delete this message? Yes!

   N-am citit Biblia, insa am citit texte referitoare la ea si am oarece indoieli cu privire la aventurile de-acum 2000 de ani. Mai exact spus, am indoieli la ceea ce s-a scris despre nasterea si invierea lui Iisus. Cei patru evanghelisti ce si-au postat povestile in Noul Testament au trait un secol mai tarziu, iar notitele lor se bazeaza pe legendele populare ale vremii.

   Daca peste astea adaugam si masluirea intentionata a bisericii in scop de manipulare a maselor, deja avem un sir de intamplari spectaculoase, dar inexacte.

   In Evanghelia dupa Pilat, Eric-Emmanuel Schmitt are o abordare diferita, iar doza ei de credibilitate este cel putin la fel de mare ca oricare dintre celelalte abordari.

   Mi-a placut mult Evanghelia dupa Pilat! Nu este o poveste religioasa, ba chiar mi-a parut una logica. Autorul ne prezinta un Iisus (Iesua, in aramaica) cat se poate de uman, cu dileme si ezitari, care si-a descoperit harul divin abia la 30 de ani. Un Iisus framantat de incertitudini si surprins de harul sau, cu care nu prea stia ce sa faca. Langa el gasim un Iuda devotat prietenului sau cu haruri divine, chiar dincolo de moarte. Tradarea mult trambitata (stiuta de noi) nefiind decat un aranjament in secret ticluit de cei doi. Pana si prietenia asta s-a masluit in cartea de capatai a Crestinatatii!

   Romanul cuprinde 3 parti, toate la fel de importante, toate la fel de captivante. Prima parte – confesiunea lui Iisus – este urmata de  evocarea evenimentelor de catre Pilat. Un Pilat profound marcat de violenta rastignirii (pe care n-a dorit-o) si a invierii. Un Pilat aproape convertit la crestinism. In a treia parte, Eric-Emmanuel Schmitt ne incanta cu aventura scrierii acestui roman, pierderea manuscrisului si rescrierea lui si, in sfarsit,  publicarea lui dupa sapte ani de munca, consumati in studii si cercetari istorice.

   Evanghelia dupa Pilat este o carte frumoasa. Nu doar de citit, dar si de recitit! Totul in ea este atat de uman, totul in ea este mister. Iar  Eric-Emmanuel Schmitt ne spune: “Ce este un mister? Cu totul altceva decat o problema sau o intrebare. […] Un mister este o problema care face sa explodeze cadrul rational, care mineaza felul de a pune intrebarea, care epuizeaza judecata”.