Seria picturilor erotice din anii 1900 arata ca Picasso nu a fost doar un spectator al bordelurilor, ci si unul dintre clientii de baza al acestor locuri. Motivul “târfei”, singura sau in compania unor cordaci, pune in lumina aspiratia lui Picasso spre o iubire romantica si ideea ca prostitutia, la el, este aducatoare de moarte.
In “Haremul” si “Domnisoarele din Avignon”, Picasso realizeaza o critica pe parcursul a cateva luni. In aceste doua tablouri, disparitia personajelor masculine (in versiunea finala) implica disparitia unui profit al tarfelor in raport cu clientii lor. Picasso are ca punct de plecare problema placerii si a dorintei, a sexului si a dragostei, problema pe care nu o rezolva folosindu-se de conceptul de cuplu. Picasso a infatisat orgasmul in arta sa printr-o imbratisare stransa, apropiata de fuziunea a doua corpuri.
Opera lui Picasso este ilustrarea cautarii de catre barbat a misterului feminin, cautarea intelegerii relatiilor dintre sexe, gasirea dragostei. Picasso identifica viziunea sa amoroasa cu o lupta fara mila, din care iese invingator cuplul idilic.
In viziunea lui Picasso, femeia este târfa, de care se abuzeaza si care este violata cu regularitate de catre “minotaur” (barbatul). Prin conceptul de “minotaur”, Picasso intelege bestialitatea pe care dragostea si instinctul sexual le trezesc in persoanafiecarui barbat.
Tema predominanta la Picasso, “pictorul si modelul”, face legatura intre erotism si ideea lui Picasso ca dragostea si scaunul pictorilor sunt vazute ca elemente de baza ale artei.
Fantezia erotica la Picasso cedeaza in fata imbatranirii: “varsta ne face sa ne oprim, dar pofta de o tigara ramane”. Acelasi lucru este valabil si pentru sex. Nu mai putem sa futem, desi ne-am dori acest lucru. Relatia barbat-femeie este definita ca o relatie privitor-femeie, fie privita in intimitatea ei, victima unei umilinte insuportabile, fie privita ca un dialog intre cei doi, menit sa ridice o tensiune erotica reciproca.
Erotica devine unica tema in ultimii ani de activitate ai lui Picasso, artistul fiind definit in acea perioada ca obsedat de pornografie si de obscenitati. Picasso a realizat, de asemenea si 347 de gravuri cu teme sexuale, gravurile reprezentandu-l pe Rafael si amanta sa si fiind inchise intr-un salon particular.
