Exista un nivel de sinceritate si de constiinta sociala necesare pentru a prezenta in cinematografie teme relevante pentru societatea contemporana. Un demers de acest fel este mereu expus subiectivizarii prin influentele si experientele creatorului sau. Regizorul este mereu tentat sa vorbeasca mai mult despre experientele sale decat despre cele ale societatii in ansamblu. Notele personale sunt mereu binevenite in arta, dar ca o creatie sa aiba relevanta sociala si culturala cautata trebuie sa limiteze aceste ingerente personale.
Entre les murs este un film care reuseste sa mearga cu gratie pe linia fina dintre particular si general. Productia face parte dintr-o lunga serie de creatii similare care vorbesc despre provocarile societatii franceze moderne. In cazul de fata accentul cade pe problemele scolii si ale educatiei. Este un film divers care spune o poveste simpla, dar cu mult substrat. Filmul vorbeste pe rand despre conditia profesorului si a elevului, despre starea generatiei tinere din Franta inceputului de mileniu, dar si despre diversitatea culturala si rasiala. Exista multe tuse fine care trateaza numeroasele subiecte care ii framanta pe francezi si nu doar pe ei.
Filmul urmareste activitatea profesorilor unei scoli din Paris, pasatrandu-l in centrul atentiei pe François Marin, unul dintre profesori, si clasa sa, in decursul unui an scolar. Viata intre peretii scolii nu este una simpla, mai ales ca este vorba despre un mediu rasial variat, cu tineri cu diverse probleme si provocari.
Entre les murs surprinde prin detasarea de care da dovada in prezentarea evenimentelor. Nu exista tabere sau personaje polarizante, ca in alte productii care trateaza teme asemanatoare. Intreaga naratiune este o bucata din vietile unor oameni care par cat se poate de reali. Fiecare personaj este construit cu atentie si capata profunzime in contexul evenimentelor prezentate. Filmul nu se vrea o poveste inspirationala sau o mare revelatie despre sistemul educational, ci doar o imagine in oglinda a unor realitati contemporane. Aceasta aboradare face vizionarea mult mai placuta si experienta relevanta. Fiecare spectator ramane cu propria viziune asupra lucrurilor si isi trage concluziile singur. Este o caracteristica aparent insignifianta, dar una extrem de importanta pentru arta de calitate.
Regizorul se abtine de la manipulari emotionale inutile si de la cautari profunde ale personajelor, cautari care nu si-ar gasi locul in contextul prezentat. Exista multa subtilitate si subtext in acest film, dar sunt redate intr-o maniera realista si de multe ori brutala. Entre les murs este o poveste cu sensibilitati, cu umor, dar si cu tristeti si dezamagiri. Un spectru larg de trairi umane este acoperit de o naratiune atat de simpla la prima vedere.
Jocul actoricesc este subtil si natural. Emotiile personajelor sunt reale, iar Parsiul prinde viata prin ochii unor tineri de multe ori rataciti si singuri. Este un tablou social foarte bine cunoscut si totusi, un tablou la care vom privi pana la final.
Dupa vizionarea filmului ramai captiv in mijlocul evenimentelor. Desi genericul se desfasoara pe ecran, stii ca undeva acolo povestea continua cu un nou an scolar si o noua generatie de elevi. Entre les murs este genul de experienta care te lasa cu mai multe intrebari decat raspunsuri, ceea ce spune foarte multe despre calitatea materialului conemtografic. Sunt intrebari relevante si provocatoare care adauga ceva la modul in care fiecare dintre noi priveste societatea. In definitv, acesta este unul dintre principalele motive pentru care arta inca ocupa un loc in vietile noastre.
Un film foarte reusit si realist cu multa profunzime ce arata problemele societatii la nivelul unei clase care pot fi extinse cu usurinta la un nivel mai larg, la societatea ?n sine.