Exerciţiu de admiraţie este dovada că relaţia dintre Emil Cioran și Petre Țuțea a fost de tip complementar, dar nu prin întăriri reciproce, ci prin contraziceri. E un indivualist, spune Țuțea despre Cioran. Îl ceartă pentru depărtarea de Dumnezeu, însă, dacă s-ar reîntâlni cu el „aș fi așa de emoționat că mi-ar pieri glasul. Mi-e un dor absolut de el”. Pentru Cioran, „misticul” Țuțea este „singurul spirit genial care mi-a fost dat să-l întâlnesc în viața mea”.
Liiceanu intră pentru prima oară cu o cameră de filmat în mansarda de pe Rue de L’Odeon, numărul 21, „în viața celui care a scris povestea otrăvită a vieții noastre”. El ne poartă, împreună cu Cioran, pe străzile unde acesta a citit, unde și-a băut cafeaua sau unde discuta cu Sartre. Deschiderea scriitorului, odată văzut ca „cel mai clandestin filosof” de „Le Figaro Magazine”, ne dă senzația că avem în fața ochilor jurnalul intim al lui Cioran. Iar asta dă valoare demersului documentar. În 1993 acest enunț este confirmat și de premiile de la Uniunea Cineaștilor (marele premiu, dar și premiul pentru montaj) și de APTR (pentru imagine film documentar realizat pe peliculă și pentru montaj).
Fragment din documentarul EXERCIȚIU DE ADMIRAȚIE realizat de Gabriel Liiceanu. Întreg materialul îl găsiți pe TVR+, aici.
îmi era un „dor absolut” de amândoi…