Cronica de teatru
Una dintre surprizele placute ale festivalului organizat de Teatrul Nottara a fost prezenta in sectiunea “crize de familie” a unui spectacol produs de un teatru independent. Dureri fantoma de Vasili Sigarev, in regia lui Bogdan Budes, apartine Teatrului de Arta Bucuresti.
Editia a IV-a a Festinului pe Bulevard a fost dedicata celor care au ajutat Teatrul Nottara sa-si reia actiitatea in sediul de pe bulevardul Magheru, dar si celor care au sprijinit teatrul in cele opt luni de “turneu” bucurestean, cand si-a jucat pe unde a putut spectacolele.
Iar Teatrul de Arta si-a oferit sprijinul si sala imediat ce a aflat de impas. Un gest de omenie, de fairplay si de respect care m-a impresionat. Un astfel de gest reprezinta o punte intre doua lumi prea indepartate (nemotivat): teatrul de stat si teatrul independent. Asa cum a spus inaintea spectacolului dna Marinela Tepus, directorul Teatrului Nottara, scopul tuturor este teatrul si asta ar trebui sa ne apropie.
Partea dureroasa a spectacolului aflat in competitie este ca a fost primul la care, desi biletele erau epuizate, in seara reprezentatiei o treime din Sala George Constantin era goala. Erau locurile rezervate invitatilor care nu au binevoit macar sa anunte ca nu vor putea onora invitatia, astfel incat sa poata beneficia mai mult public doritor de acest spectacol. In orice caz, Dureri fantoma va avea urmatoarea reprezentatie pe 30 octombrie de la ora 20.15, la Teatrul de Arta.
Dureri fantoma a avut premiera in 2015 si a participat de atunci in foarte multe festivaluri, a castigat premii si este un spectacol deja cu renume. Textul este scris de Vasili Sigarev, autor contemporan rus, castigator a importante premii internationale, ale carui piese sunt abordate de teatre din intreaga lume. Temele specifice dramaturgiei sunt acute, trateaza decaderea Rusiei post sovietice, dar mai ales decaderea umana.
In Dureri fantoma, actiunea se petrece intr-un depou de tramvaie aflat la periferia unui oras, un loc saracacios, lipsit de conditiile minime necesare unui loc de munca decent. Un student, Dima (Rares Andrici), proaspat angajat ca paznic, cunoaste in tura un vechi angajat, Gleb (George Constantinescu), dornic de socializare. De fapt este dornic de a avea companie pentru dovedirea unei sticle de vodka, activitate in care il atrage si initiaza pe mai tanarul sau coleg.
Pe masura ce paharelele se ridica, sticla se goleste, spiritele se incing, povestile se intetesc, iar barbatii incep sa se clatine (grele partituri, lungi, foatre bine sustinute de ce doi actori). Totodata se clatina si omenia din ei. Gleb il tot atata pe Dima la bautura, la ras prin glume “de santier”. In toata acesta atmsofera cu multe grade, povestea Olgai nici macar nu il mai impresioneaza pe Dima. Efectul bauturii conduce spre egoism, decadenta, constiinte amortite, lipsite parca de discernamant si bun simt.
Olga (Mihaela Popa) este purtatoarea unei dureri sufletesti fantoma (“durerea fantoma si sindromul membrului fantoma se refera la senzatiile pe care o persoana le percepe in mod fals la nivelul unei regiuni corporale care nu exista in realitate, dupa amputare sau in cazul unui defect congenital al membrelor” – sfatulmedicului.ro).
In urma pierderii tragice, in mod brutal, a fiintelor celor mai dragi, Olgai i se intuneca judecata, nu poate accepta psihic si sufleteste aceste realitati monstruoase. Astfel, mintea ei suprapune oricarui barbat intalnit (care poarta ochelari, precum fostul ei sot) identitatea omului iubit si se comporta ca atare.
Barbatii din jurul ei, angajati ai depoului sau oameni din aceeasi bransa, profita de instabilitatea psihica a femeii, beneficiind atat de mesele pregatite cu drag si dedicatie, dar si de tandretea si iubirea fizica oferite, in perspectiva ei, sotului poet (fost angajat al depoului, pentru obtinerea resurselor financiare necesare traiului, dar intelectual, precum studentul Dima). Comportament specific profitorilor, celor care nu tin cont de principii, care isi pun nevoile fizice mai presus de moralitate.
Pe parcursul piesei, Dima trece printr-un proces puternic de constientizare. Porneste de la omul ametit de bautura, incantat ca va beneficia de aceste tratamente, dar treptat, luciditatea si constiinta isi fac simtita prezenta, ii schimba atitudinea si ii dau curajul de a se salva din fata unui compromis mizerabil, in care si-ar manji sufletul.
Aparitia Olgai, de o fragilitate si feminitate deosebite, grija si devotamentul ei parca lumineaza, aducand curatenie si caldura locului in care a fost, de atatea ori, victima unor fantasme de care au profitat cei care si-au pierdut compasiunea si empatia fata de semeni.
Dureri fantoma este un spectacol greu, profund, puternic, care te trece de la dezumanizarea privita ca normalitate la restabilirea unei normalitati omenesti, printr-un licar de luciditate. Licar care iti deschide inima si ti-o umple cu speranta, ca intalnirea unui nufar curat intr-o mare de noroi.
________
Fotografii preluate de pe site-ul Teatrului de Arta
