Cronica de teatru
Ce poate face omul intr-o seara de joi pe la un 8.00? Sa bea, sa manance, sa faca un dus sau… sa iasa in oras pentru o piesa de teatru. Eu am ales ultima varianta.
Numele piesei: Sylvia. Nume frumos. De fata, de femeie tanara, frumoasa (la chip si trup) eventual blonda, vampa seducatoare.
Afisul: un grup vesel de oameni tineri. Deci clar – o poveste de dragoste, in care Sylvia este o “ea” de o parte sau alta a baricadei: sotia inselata sau amanta necrutatoare. Si de aici incolo totul pare simplu. Si totusi.
Povestea este de dragoste, dragostea dintr-un cuplu, Greg si Kate, doi tineri insuratei din New York. Sylvia este tanara, frumoasa, carliontata, zburdalnica, pusa pe sotii, mereu dispusa sa iasa in oras si sa raspunda la complimente. Il are pe “vino-ncoa” si obtine, mai mereu, ceea ce vrea (ca orice femeie, de altfel). De-aici si intriga povestii: cand doi sunt intr-o relatie, al treilea (a treia in cazul de fata), creeaza de cele mai multe ori … probleme. Cum se intampla si aici.
Piesa (nu foarte lunga) aduce in prim plan o poveste arhicunoscuta, veche de cand lumea, si merita vazuta. Motive sunt destule: ceva vechi si totusi nou (spus altfel), povestea in sine (captivanta si plina de umor), jocul actorilor.
Si apropo de jocul actorilor – va va cuceri (va garantez!) Este genul de interpretare actoriceasca care te captiveaza, “te prinde”, “te arunca”, se joaca cu tine si la final iti da motiv sa te simti FOARTE BINE.
Da! Mergeti sa o vedeti pe Sylvia, sa radeti, sa va bucurati alaturi de ea… sa o descoperiti. Va va cuceri si va va umple inimile cu dragoste de… Sylvia.
P.S. Felicitari actorilor pentru interpretarea magnifica! Felicitari Teatrului Arte Dell’Anima! La cat mai multe astfel de reprezentatii!
