Dezonoare, de J. M. Coetzee – o lectie valoroasa despre singuratatea umana
[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]Î[/mkdf_dropcaps]n Africa de Sud post-apartheida (incheierea politicii de segregatie rasiala practicata pana in anul 1991 de guvernul Republicii Sud-Africane), profesorul universitar David Lurie, un barbat intre doua varste, isi duce linistit existenta prins intre cursurile la facultate, aventurile amoroase cu diferite femei, si pregatirea unei lucrari literare despre viata poetului romantic Byron. Pe acest nou fundal politic si social, J. M. Coetzee creioneaza o juxtapunere interesanta a celor doua culturi care tocmai au suferit o schimbare de roluri, populatia negrilor avand acum un rol hotarator in societate.
Divortat si singur, foarte increzator in sarmul personal, David nu ezita sa-si satisfaca dorintele erotice alaturi de o prostituata de culoare sau de o studenta bruneta, aceasta analogie subtila legata de culoarea pielii facand o trimitere directa la colonialismul paternal al albilor de care s-au bucurat mai multe secole la rand. Acuzatia de hartuire sexuala in care se vede implicat, alaturi de lipsa de sustinere a colegilor il determina pe David sa caute refugiu la o ferma izolata din Eastern Cape, unde traieste fiica sa lesbiana, Lucy.

Apropierea fortata dintre tata si fiica pe durata convietuirii in aceeasi casa reprezinta episodul cel mai tensionat al acestui roman. Viata elevata de profesor universitar cu grijile pur teoretice este puternic zdruncinata de simplitatea traiului la tara unde eruditia si cinismul nu valoreaza nimic, mersul lucrurilor fiind in acord cu legile nescrise ale violentei si ale puterii. In scurtul timp petrecut alaturi de Lucy, David primeste o lectie dura despre maturizarea fiicei si despre limitarile sale in calitate de parinte. Viziunile diferite asupra modului de viata, neputinta de a asimila obiceiurile din Eastern Cape, cat si inclinatia lui Lucy spre autopedepsire il aduc din nou pe David in acelasi loc al dezonoarei de care fugise cand a parasit Cape Town:
Evenimentele petrecute ieri l-au socat profund. Tremuratul, starea de slabiciune sunt doar primele semne superficiale ale starii de soc. Are senzatia ca, in strafundul lui, i-a fost ranit, molestat un organ vital – poate chiar inima. Pentru prima oara simte practic gustul a ceea ce inseamna sa fii batran, plictisit pana in maduva oaselor, lipsit de speranta, lipsit de dorinte, indiferent la ce i-ar putea oferi viitorul. Prabusit pe un scaun de plastic, in duhoarea de pene de pui si de mere putrede, simte cum i se scurge, picatura cu picatura, interesul fata de lume. S-ar putea sa treaca saptamani, poate chiar luni, pana i se vor cicatriza ranile, insa in acest moment sangereaza. Dupa ce se vor fi sfarsit toate acestea, va fi ca o musca prinsa intr-o panza de paianjen, riscand sa se franga la cea mai mica atingere, mai usor decat pleava de orez, expus sa pluteasca in deriva, departe.
In ciuda atacului rasist care schimba tot, Lurie nu renunta la posibilitatea de a intretine aventuri patimase cu orice femeie ii iese in cale. De data asta, victima ii cade Bev Shaw, prietena fiicei sale care conduce un adapost de animale fara stapan si cu care traieste momente ciudate de apropiere carnala. Intocmai ca si idolul sau Byron, David nu trece de stadiul de posesiune a trupului, caci el traieste emotiile doar la nivel pur teoretic. Acest scurt episod de voluntariat vorbeste atat despre problematica drepturilor animalelor, dar are si rolul de umanizare a protagonistului. Afectiunea pe care ajunge sa o simta fata de un caine condamnat la moarte si renuntarea la acesta este gestul simbolic prin care David isi accepta esecul in calitate de parinte, dar si de profesor, caci teza sa va ramane nescrisa.
Numai ca exista alti oameni capabili sa faca toate lucrurile astea – povestea cu protectia animalelor, cu reabilitarea sociala, chiar si chestiunea Byron. El le reda lesurilor onoarea, fiindca nu exista un alt prost sa o faca. Iata ce a ajuns: un prost, un neghiob, un incapatanat care persista in eroare.

Prin romanul sau Dezonoare, J. M. Coetzee ne ofera o lectie valoroasa despre singuratatea umana si despre cum totul se rasfrange de fapt asupra eului indiferent daca cel care sufera este persoana de langa tine. Mai mult, este o anatomie a schimbarilor ierarhiei rasiale in Africa de Sud contemporana, in care ordinea este consolidata prin conflicte brutale ce transcend limita umanului.
_________
Romanul Dezonoare, de J. M. Coetzee este disponibil cu reducere la Librex