Probabil multi dintre noi, care avem sau am avut o relatie la distanta, am auzit binevoitoarele remarci ale unor cunoscuti de tipul ”n-o sa rezistati mult, ochii care nu se vad se uita!…” sau ”de unde stii ca nu te inseala?”, ceea ce, in unele cazuri, ne-a crescut doza de nesiguranta deja prezenta.
Haideti sa dezlegam impreuna cateva dintre misterele relatiilor la distanta si sa vedem daca ingrijorarile despre relatiile la distanta, atat de raspandite, sunt justificate.
In articolul pe care il voi analiza, autorii pornesc de la doua concepte care s-au dovedit a fi legate cu probabilitatea mentinerii unei relatii: satisfactia in relatie si angajamentul, cel din urma fiind un mai bun predictor pentru despartire atunci cand a scazut in intensitate. Se studiaza, apoi, un aspect particular al angajamentului, ”moral commitment” (angajament moral), definit ca ”sentimentul ca relatia ar trebui sa fie continuata” pentru ca valorile personale o cer si nu pentru ca persoana doar ”isi doreste” (”enthusiastic commitment”, angajamentul entuziast). Pentru a distinge intre cele doua s-a realizat o cercetare care implica liceeni chestionati cu o luna inainte de a merge la facultate intr-un alt oras, selectandu-se cei care erau implicati intr-o relatie sentimentala, iar apoi la o luna si doua luni, respectiv, de la inceperea anului universitar. Premisa este urmatoarea: liceenii care se vor muta lasandu-si in urma partenerii vor trece printr-un proces deliberativ intens privind beneficiile si costurile relatiei care va evidentia angajamentul moral, astfel incat aceasta va fi evaluata mai putin prin prisma afectului pozitiv (angajamentul entuziast). Variabilele care coreleaza cu angajamentul moral sunt investitia in relatie si semnificatia ei (faptul ca exprima valorile, identitatea, convingerile centrale despre sine si altii). Cohorta este, la primul interviu, de 86 adolescenti, apoi de 69 si la sfarsit de 61 (de doua ori mai multe femei decat barbati). Chestionarele au masurat angajamentul moral (prin itemi cum ar fi gradul in care se simt obligati sa continue relatia) si cel entuziast (prin itemi privind gradul de entuziasm, bucurie atunci cand sunt cu partenerul). Alti itemi au masurat semnificatia relatiei, increderea, emotiile resimtite in ultimul timp si li s-au luat datele generale legate de durata relatiei pana in acel moment, planuri de viitor etc.
Rezultatele au confirmat ipotezele: angajamentul moral prezice persistenta in relatie chiar si in timpul unei perioade dificile de tranzitie, in care domina incertitudinea, cum este mutarea partenerului in alt oras. Rata despartirilor este foarte mare – 50% – asa incat ingredientele ”magice”, semnificatia si investitia in relatie, cele care coreleaza cu un astfel de angajament, au facut diferenta. In acelasi timp, cei care au avut un angajament puternic, insa nu au reusit sa impiedice terminarea relatiei, sufera un distres mai accentuat (stari depresive, vinovatie, ostilitate, insa nu si anxietate).Autorii atrag atentia asupra posibilei confuzii intre ”moral commitment” si ”moral burden” (povara morala). Cel dintai consta intr-o stare motivationala pozitiva care duce la initierea comportamentelor de mentinere a relatiei,iar cel din urma e o stare ”amotivationala”, care se intalneste frecvent in mariajele in care nu mai exista nicio satisfactie (”empty marriage”).
Concluzia studiului este aceasta: perioadele de stres ridicat si de incertitudine constituie un test pentru orice ”poveste de dragoste”, iar cand entuziasmul si satisfactia de moment se diminueaza, doar angajamentul, eforturile si valoarea perceputa a relatiei mai pot impiedica ruptura.
BIBLIOGRAFIE
”Coping With Moral Commitment to Long-Distance Dating Relationships”, Journal of Personality and Social Psychology, vol 73, nr. 1, pp 104-113.
Autori: John Lyndon, Tamarha Pierce si Shannon O Regan de la McGill University.
