[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]D[/mkdf_dropcaps]a, dragilor, cititorilor de pretutindeni, stiu ca in perioada aceasta, in goana dupa cadouri, dupa brad si alimente de depozitat in frigider, dulapuri, debarale sau balcoane, nu mai aveti timp si pentru lectura.
Am fi multumiti daca am acorda timp macar pentru o poveste cu tematica specifica Craciunului, dar trebuie sa fim realisti si sa ne stabilim asteptarile in functie de conditiile oferite de mediul si de timpurile in care ne traim viata.
Sansa au doar cei care profita de ea.
Tocmai pe considerentele de mai sus mi-am indreptat si eu atentia catre o carte pe care o putem aborda atunci cand dorim sa mai citim randuri sau macar cuvinte tiparite, dar care ne solicita atentia si concentrarea pe o perioada de maxim cinci minute per paragraf.
Ochii nu vad ce mintea nu observa.
Aceasta nu inseamna nicidecum ca nu acordam suficienta atentie continutului, ci doar ca, fiind vorba de o carte de aforisme, este necesar ca, dupa citirea unuia sau a catorva dintre acestea, sa ne acordam o perioada de reflectie asupra a ceea ce am parcurs anterior.
Cartea scrisa de Iosif M. Cristian, Decadent in transcendent – Aforisme, cuprinde un numar de 977 de reflectii asupra vietii, a caracterului uman in general, dar si asupra modului propriu de raportare la lume al autorului.
Nimic nu e chiar atat de simplu cum pare, dar nici chiar atat de greu cum se spune.
Nu trebuie sa ne lasam pacaliti: aforismele nu sunt greu de citit, dar sunt mai greu de asimilat. Deci cititi cu atentie si nu va fie teama sa reveniti asupra lor.
Sunt usor de abordat datorita modului compact de prezentare, dar daca dorim sa cuprindem, sa redam si sa intelegem esenta aforismelor, acestea trebuie citite pe indelete, cu atentie, fara graba.
Citindu-le, este posibil sa avem tendinta de a le lua drept adevaruri absolute sau simple elucubratii. Niciuna dintre abordari nu este insa cea corecta; nu uitati ca autorul nu a facut altceva decat sa isi expuna in fata noastra propriul sistem de gandire, format in urma experientei sale de viata.
Cu cat iti doresti mai multe lucruri, cu atat devii mai sarac.
Daca suntem sau nu de acord cu el, este mai putin important. Ceea ce conteaza este ca prin el vedem lucrurile, faptele, situatiile dintr-o alta perspectiva, cu o alta semnificatie.
Uneori poate este mai pragmatic in exprimare, poate ca cei mai sensibilosi dintre noi vor fi tentati sa nu mai revina la lectura, dar, daca reusim sa trecem peste incremenirea in mentalitatea inchisa conform careia un text nu trebuie sa deranjeze si mergem mai departe, vom vedea si alaturari de cuvinte romantice, sensibile, care compun paragrafe calde, pline de iubire fata de omul de langa el.
Zambetul tau poate fi sursa bucuriei celui de langa tine, iar bucuria celui de langa tine poate fi sursa care sa mentina treaz zambetul tau.
Alteori te poti trezi razand, ori pentru ca te recunosti intr-un aforism sau in altul, ori pentru ca prezinta situatii hilare pe care le-ai traversat candva sau pe care ti le imaginezi citind.
Reactia fireasca dupa aprobarea unei situatii sau a alteia pe care autorul ti le prezinta este de continuare a lecturii, convins ca te identifici cu autorul, ca ai in sfarsit un sprijin in convingerile tale. Repet, nu va lasati amagiti: nici tu ca cititor si nici autorul nu detineti adevarurile absolute, general valabile sau unanim acceptate.
Una din marile nerozii ale omului este certitudinea.
Trebuie sa luam doar la cunostinta de experienta traita si sa reflectam asupra ei; doar este o perioada de reflectie asupra vietii noastre, asupra anului care va trece curand, asupra viitorului care abia asteapta sa ne intampine si sa ne primeasca.
Nu-i asa ca v-am convins sa cititi macar cateva paragrafe? Si daca nu am reusit sa va determin sa rasfoiti cartea acum, cel putin am reusit sa va prezint un autor nou, mai putin cunoscut, dar ancorat in realitatea vietii de zi cu zi.
Lectura placuta tuturor celor care vor citi cartea propusa!
