Furnici gigant care sapa dupa aur, un rege furios care ordona ca marea sa fie biciuita de 300 de ori si un delfin care salveaza un poet celebru de la inec. Acestea sunt cateva dintre povestile cuprinse in Istoriile lui Herodot, un scriitorul faimos din Grecia antica a secolului 5 i.Hr.
Nu toate evenimentele povestite in textele lui Herodot s-au intamplat exact asa cum acesta le-a descris, insa munca sa a revolutionat felul in care trecutul avea sa fie inregistrat.
Inainte de Herodot, trecutul era documentat ca o simpla lista de evenimente, cu foarte putine, chiar inexistente eforturi de a explica si cauzele, in afara acceptarii acestora ca si „voia zeilor”. Herodot a dorit o intelegere mai adanca, mai rationala, asa ca s-a lansat intr-o abordare diferita, noua pentru acea perioada: a inceput sa priveasca evenimentele din perspectiva ambelor parti majore implicate, pentru a intelege motivele din spatele acestora.
Desi grec – orasul natal al lui Herodot, Halicarnassus, facea parte din Imperiul Persan – Herodot a crescut contemporan cu o serie de razboaie purtate intre puternicii persani si micutii greci. Istoricul a decis sa afle tot ce se putea despre acest subiect.
Potrivit lui Herodot, asadar, Razboaiele Persane au inceput in 499 i.Hr., cand atenienii au sprijinit o rebeliune a grecilor care traiau sub conducerea persanilor. In 490, regele persan, Darius, si-a trimis armata sa se razbune pe atenieni. Insa in batalia de la Marathon atenienii au avut o victorie surprinzatoare.
Zece ani mai tarziu, persanii s-au intors, cu scopul de a cuceri intreaga Grecie, sub conducerea fiului lui Darius, Xerxes. Potrivit istoricului, atunci cand Xerxes a ajuns cu armata sa de milioane de razboinici, a fost intampinat initial de un grup mic de razboinici greci condusi de 300 de spartani, intr-un defileu muntos: Thermopylae. Dupa pierderi insemnate pentru persani, spartanii si regele acestora, Leonidas, au fost ucisi. Acest eroic episod, desi rezultat cu o infrangere, a constituit un model inspirational pentru defavorizatii din toate timpurile.
Cateva saptamani mai tarziu, efectivele navale grecesti au pacalit flota persana intr-o confruntare purtata intr-un canal maritim ingust, langa Atena. Persanii au fost infranti si Xerxes a fugit, fara sa se mai intoarca vreodata. Pentru a explica ce a stat la baza izbucnirii acestor razboaie si de ce grecii au iesit iesit victoriosi, Herodot a adunat relatari de peste tot din zona Mediteranei.
Acesta a inregistrat realizarile atat ale grecilor, cat si ale celor care nu erau greci, inainte ca aceste realizari sa fie pierdute in trecerea timpului. Istoriile lui Herodot incep cu faimoasa propozitie: „Herodot, din Halicarnas, isi arata aici investigatiile.”
Prin caracterizarea lucrarii sale ca fiind „de investigatii”, Herodot ii permite sa contina multe povesti si relatari diferite, unele serioase, altele mai putin. Istoricul noteaza dezbaterile interne ale curtii persane, dar povesteste si despre serpii zburatori din Grecia si ofera sfaturi practice despre cum sa prinzi un crocodil. Cuvantul grecesc pentru aceasta metoda de cercetare este autopsie, adica „sa vezi cu ochii tai”, intr-o traducere ad-hoc. Herodot a fost primul scriitor care sa examineze trecutul prin combinarea diferitelor tipuri de dovezi pe care le-a adunat: marturiile oculare [opsis], zvonurile si speculatiile [akoe] si traditia/obisnuinta [ta legomena]. Apoi a folosit ratiunea [gnome] pentru a ajunge la concluzii despre ce s-a intamplat in realitate.
Multi dintre „cititorii” timpurii ai Istoriilor lui Herodot au fost, de fapt, ascultatori. Istoriile au fost original scrise in 28 de sectiuni, fiecare dintre acestea necesitand aproximativ 4 ore pentru a fi citite cu voce tare. Pe masura ce grecii au inceput sa creasca in influenta si putere, scrierile lui Herodot si ideea de istorie au inceput sa se raspandeasca de-a lungul zonei mediteraneene.
Ca si prim istoric adecvat, Herodot n-a fost perfect. Ocazional, acesta i-a favorizat pe greci in detrimentul persanilor si credea mult prea repede diversele povesti pe care le auzea, cauze care au dus la nasterea inexactitatilor. Cu toate acestea, stiinta moderna a reusit sa explice unele dintre relatarile extreme ale istoricului. De exemplu, exista o specie de marmota in Himalaya care imprastie praf aurifer atunci cand sapa. Cuvantul antic persan pentru marmota are forma similara cu acela pentru furnica, asadar se poate ca Herodot sa fi fost influentat de o eroare in traducere.
Cu toate acestea, pentru cineva care scria intr-un stil complet nou, Herodot s-a descurcat exceptional de bine. Istoria, pana in prezent, intotdeauna a suferit din cauza subiectivismului si a greselilor istoricilor. Metoda lui Herodot si creativitatea acestuia i-au castigat titlul pe care i l-a dat autorul roman Cicero, cateva sute de ani mai tarziu: Parintele Istoriei.
_______
Articol adaptat si tradus dupa transcript. Cercectare, animatie si implementare de Mark Robinson, pentru TED. Preluare si editare conforme cu licenta CC BY-NC-SA 4.0.
- Educator Mark Robinson
- Director Remus Buznea, Kyriaki Kyriakou
- Script Editor Brendan Pelsue
- Animator Remus Buznea, Kyriaki Kyriakou
- Art Director Remus Buznea, Kyriaki Kyriakou
- Sound Designer Ana Roman
- Composer Ana Roman
- Narrator Addison Anderson
