Stim de mii de ani care sunt culorile pacii – alb, albastru si cam atat. Ne preocupa insa putin sa ne gandim la culorile razboiului. Nu doar negru si rosu, nu doar plumburiu si cenusiu.
In timpul unor jocuri, fie ele fotbal, ori rugby, oamenii isi picteaza pe fata culorile echipei pe care o indragesc. Culorile pictate devin simbol al sustinerii, simpatiei, afectiunii si increderii in echipa. La fel se intampla si la vechii razboinici, isi pictau pe fata culori care sa arate tuturor ca merg sa se lupte pentru ceva ce trebuie aparat, cucerit, castigat.
Culorile pictate pe fata, in ambele cazuri, sunt alese dintre culorile traditonale ale echipei sau ale poporului pentru care lupta razboinicii. Ce culori alegem sa ne pictam acum pe fata, poate ale drapelului national, sau alegem culorile Europei?
Semnificatia pe care dorim sa o dam picturilor de pe fetele noastre poate fi de sustinere pentru cineva sau poate fi din dorinta ce a cuceri sau castiga ceva. Sau poate ne pictam fetele doar ca sa maimutarim fie sentimente de patriotism, fie false vitejii. La fel ca marinarii care isi fac un tatuaj cu numele femeii pe care spun ca o iubesc dar pe care o inseala in fiecare port.
Nu cu mult timp in urma, au aparut pe Facebook pozele de profil estompate de culorile drapelului Frantei. Iata, mi-am spus, cum isi picteaza omul modern fata! E un alt mod de a exprima colorat ceea ce simtim vis-a-vis de un eveniment.
Omul contemporan a uitat demult semnificatia razboinica a culorilor, toate au devenit culori ale vietii si sperantei. Sa ne gandim doar ca le-am transformat si in mijloace de terapie.
Pe vremuri se pictau pe fata dungi negre verticale, dungi orizontale negre care erau insemne ale puterii, dungi late rosii acoperind ochii, simbolizand puterea si provocarea la razboi.
Ce culori am avea noi oare acum pe fete? Ne-ar dicta moda sa fie roz, sau fucsia, ori culoarea cool a anului – burgundy. Rosu rubiniu adica, culoare pasionala si mult mai profunda decat rosu.
Nu mai stim demult care sunt culorile razboiului, stim doar care sunt cele ale confruntarilor sportive, de vreme ce la meciuri sunt oameni care isi picteaza pe fata culorile echipei favorite.
Este, ma gandesc, un semn. Nici nu trebuie sa ne amintim de culorile razboiului, trebuie sa fim atat de intelepti incat sa ne transformam fricile in dorinta de a apara ceea ce avem – pacea, linistea de zi cu zi.
Pentru asta nu este nevoie sa ne pictam fetele, este nevoie sa transformam picturile razboinice de pe fete in picturi de fluturi si flori. Pictam acum la ocazii festive sau doar pentru amuzament, fluturi, flori, pasari pe fetele copiilor, si cat de mandri sunt ei asa pictati!
Inocenta lor da viata atat de expresiv culorilor, da speranta ca lumea din jur va ramane pasnic colorata si nu vom fi nevoiti sa ne amintim vreodata de semnificatia culorilor razboiului.
________________________________________________________
Sursa cover photo: whitewolfpack.com
