Cronica teatru: Tu cine esti, Godot Cafe-Teatru
Un el, o ea, un scenariu. Si o intrebare ascunsa in spatele fiecarei replici, al fiecarui gest, in spatele fiecarei priviri: Tu cine esti?
O poveste de iubire care sfarseste din cauza scenei e jucata din nou, in fata unor spectatori imaginari.
El si ea, actori, el si ea care inca isi mai au multe de spus ii interpreteaza pe el si ea, doi necunoscuti care se indragostesc la prima vedere.
Anonimitatea personajelor lui Gyorgy Mehes subliniaza puterea dialogului. Omniprezente in orice discutie intre doi fosti iubiti, replicile cu dublu sens creeaza o atmosfera stinghera, dar totusi ilara. Intreaga piesa se construieste in jurul unui joc de orgolii pe care fiecare dintre cei doi se straduieste sa-l castige uneori cu o sinceritate nebanuita, alteori cu atuuri de trisor profesionist.
El si ea s-au iubit. Dar unele relatii sfarsesc doar cu punct si virgula.
El si ea se reintalnesc. Dar se pierd in rolul de indragostiti pe care il repeta.
El, un actor mediocru, a ajuns gratie ei un Don Juan al scenei.
Ea, perfectionista, trebuie sa tina singura piept clevetirilor celor din breasla.
Gelozia trece dintr-un teren in altul, iar acuzele si reprosurile lovesc precum un bumerang.
Pe tot parcursul spectacolului cei doi jongleaza cu replicile trecand rapid de la marturisiri profunde la indicatii scenice, de la un sarut la dezlantuiri violente.
Pentru aproape doua ore la Godot SubScena timpul se opreste in loc desi ea ii aminteste mereu lui ca “se face tarziu”. Se face tarziu, e timpul pentru prezent, nu pentru un trecut desuet, pentru o poveste de dragoste care isi da ultima suflare. Si cum altfel daca nu asa cum a inceput? Cu replici studiate, cu jocuri de culise, cu exagerari si sfidari.
El si ea isi arunca sageti nemiloase, dar el si ea inca se privesc ca doi indragostiti care vorbesc fara cuvinte.
Tu cine esti? este o piesa indispensabila din recuzita personala a tuturor celor care tin piept dezamagirilor cu un zambet.
Tu cine esti? se aude o singura data, dar e o intrebare latenta care sta la panda, o intrebare care isi gaseste raspunsuri, provizorii insa, pentru ca personajele nu aduc solutii, ci multiplica indoielile.
Un el (Rares Zimbran), o ea (Oana Burcescu), un scenariu. Si o intrebare ce se reflecta ca intr-o oglinda de pe scena in afara ei si din lumea ce ne inconjoara pe scena: Tu cine esti?
