Vechi si nou, tristete si amuzament, opacitate si transparenta sunt doar cateva dintre cuvintele care iti vin in minte dupa reprezentatia Livezii de visini de la Teatrul National. Cand e vorba de Cehov niciodata nu se spune destul, mereu e ceva care scapa, care ramane ascuns dupa o perdea de ceata. David Doiashvili a aratat inca o data acest lucru prin montarea originala, plina de fantezie si tristete de la TNB.
Regizorul a reusit sa aduca in fata publicului nu doar atmosfera piesei lui Cehov, ci intreg spiritul rus. Timp de aproape trei ore o particica din viata unei familii e servita spectatorului fara menajamente, cu bune si cu rele.
La fel cum fiecare personaj are un rol bine stabilit in mecanismul care pune actiunea in miscare, asa si actorii care dau viata celor douasprezece personaje au, si ei, o atributie speciala de a face unic jocul personajelor.
Irina Movila da viata unei Ranevskaia puternice si fragile care, invinsa de societate, incearca sa se recupereze atat pe sine cat si trecutul edenic.
Ania, fiica Ranevskai, adusa la viata de Crina Semciuc e un copil a carui puritate aduce o raza de speranta catre schimbare. Ca simbol al viitorului, ea absoarbe ratarile si visurile tuturor celorlalte personaje pana cand nu mai e loc pentru propriile sale dorinte. La final, Ania, nu este o personalitate desprinsa de familie, ci isi schimba forma pentru a se plia perfect cercului de apropiati care o inconjoara.
Raluca Aprodu este Varia, cea care contrabalanseaza incertitudinile mamei sale adoptive. In timp ce Ranevskaia isi ascunde temerile si gandurile in spatele schimbarilor bruste de stare, in mintea Variei e greu de patruns din cauza intransigentei sale.
Gaev, rol jucat de Gabriel Patru, se complace in viata la mosie, iar intoarcerea surorii si a nepoatei ii da prilejul de a se cufunda si mai mult in contemplarea unei epoci apuse.
Lopahin, un simbol al lumii noi, un sarac imbogatit, in contrast cu Ranevskaia care a avut candva totul, dar acum cu greu gaseste mijloace sa supravietuiasca, prinde contur prin jocul extraordinar al lui Ioan Andrei Ionescu.
Trofimov (Rares Andrici) e un alt personaj prins in timp. Eternul student, vede si el in Ania o garantie a schimbarii. Poate pentru el Ania nu e o femeie, ci tot o idee. El vrea sa schimbe lumea, dar un face nimic concret.
Piscik (Vitalie Bichir) traieste cu incredere, chiar daca viseaza la lucruri absurde, el nu e strabatut de tragismul celorlalte personaje.
Istvan Teglas da culoare prin interpretarea Charlottei. Charlotta este legatura dintre realitatea pustie a persoanjelor si o lume fantastica, magica.
Adriana Covalciuc, Idris Clate si Silviu Mircescu apar in rolurile Duniasei, al lui Epihodov si al lui Iasa. Acest trio amoros este tot o constructie, deoarece singurul care este sincer e Epihodov. Cei trei sunt varianta mundana a celuilalt triunghi amoros, dintre Ranevskaia, Varia si Lopahin.
Firs este un personaj monumental, jucat la inaltime de Mihai Constantin. Firs este ancora in trecut de care se agata toti cei care vor sa salveze livada.
David Doiashvili monteaza pe scena o lume in care oamenii mari se intorc la jucarii pentru a scapa de sentimentul alienarii si la amintiri pentru a putea continua o existenta fragila. Camerele separate de livada si de public prin pereti transparenti sunt o invitatie de a intra nu doar in universul cehovian, ci in lumea noastra interioara.
Livada de visini, aceasta abordare noua si originala a lui David Doiashvili e o tesatura fina de visuri, de amintiri despre trecut si un prezent incert, o tesatura de tristete si amuzament care, pe langa desfatarea audio-vizuala pe care o ofera, pune spectatorul fata in fata cu intrebari pertinente si cu situatii iesite din comun.
