Cronică teatru: Apa vie, după Frații Grimm
Apa vie nu există.
Apa vie este o iluzie, o metaforă, un capriciu, un deliciu
o plăcere,
un dans, un ceas,
un val, un voal,
o muzică,
un soare, o boare, o mare, o stare
un Mic, un pitic, un teatru foarte mic,
dulceață, paiață cu fum și ceață,
prințese și prinți cu dansuri fierbinți,
bătrâni și babete și fete cochete,
un rege bolnav, dar nu foarte grav,
Frilensăr povestește, publicul înnebunește,
Dobrică compune numai piese super bune,
imagine brici – Petruska e aici,
pe contemporan e Lupu Ștefan,
trupă de poveste, cum alta nu este.
,,Feeria Apei Vii” – Ștefan Lupu, regizor
Dacă vreți să reveniți pentru 90 de minute pe tărâmul copilăriei voastre, dar fără să ieșiți din pielea de adult, dacă vreți să retrăiți basmele pe care le citeați acum câțiva ani buni, dar în contextul lumii moderne și dacă vreți să intrați într-o cu totul altă dimensiune, poate paralelă, fără să vă întoarceți, fizic, în timp, atunci vă recomand călduros să mergeți la Teatrul Mic și să vizionați spectacolul ,,Apa vie”. Premiera a avut loc recent, pe 17 octombrie și, din punctul meu de vedere, a fost un real succes.
Încep prin a spune, scurt și la obiect, că este o minunăție de spectacol; și, prin ,,spectacol”, vreau să accentuez faptul că este un adevărat show, complex și dinamic, cu muzică, dans, replici în versuri, lumini spectaculoase – tot tacâmul. Tuturor acestor elemente li se adaugă o echipă de actori talentați, tineri, plini de viață și care trăiesc din plin momentul jocului lor artistic, lucru care se vede și se simte. Bucuria lor ne este transmisă și nouă, celor din public, ceea ce amplifică experiența teatrală și o duce la un nivel foarte înalt.
Totul pornește de la basmul celebrilor frați Grimm – titlul original fiind ,,Apa vieții” – pe care Ștefan Lupu (regizor), împreună cu Daniel Chirilă (scenarist), îl adaptează contemporaneității, îi adaugă sare și piper, fără să rateze însă esența și mesajul inițial al basmului; astfel, întreaga echipă ajunge să livreze o poveste originală, modernă, care are capacitatea de a deconecta și de a transpune publicul într-o altă dimensiune.
Personal, m-am simțit foarte bine în cele 90 de minute de basm. Am admirat coregrafia și proiecțiile, m-am delectat cu ritmuri interesante, am râs în hohote în anumite momente și m-am emoționat în altele.
Din punct de vedere tehnic, totul a fost impecabil (văzut prin ochii unui simplu spectator, fără cunoștine prea multe de ordin tehnic), elementele folosite au fost îmbinate armonios și au reușit să își atingă scopul – acela de a ne arăta cum ar fi basmele dacă acestea s-ar întâmpla în secolul 21. Ceea ce este cu adevărat impresionant este că, din punctul de vedere al decorului (care, știm cu toții, are rolul de a crea o anumită atmosferă și de a asigura contextul în care se petresc întâmplările), acesta a fost inexistent; da, scena a fost goală de fapt, deși atât de plină. Decorul fizic a fost substituit de proiecții, de efecte speciale și de jocul actorilor. Cu toate acestea, nu am simțit în niciun moment că ar lipsi ceva.
Ceea ce aduce nou piesa ,,Apa vie” față de povestea originală este, așa cum am spus, adăugarea elementelor moderne, precum și adăugarea unor scene și replici care se potrivesc foarte bine cu restul textului. Recunosc că nu citisem basmul înainte de a vedea spectacolul, dar am făcut lucrul acesta ulterior. Firul narativ al poveștii a fost urmat întocmai, dar spiritul inovator al creatorilor piesei de teatru a făcut ca aceasta din urmă să aibă mult mai multe de oferit publicului spectator decât basmul și să nu se adreseze, în niciun caz, doar copiilor (deși aceștia pot fi aduși cu încredere la teatru).
În cele din urmă, înțelegem că apa vie despre care vorbesc personajele și care generează toată acțiunea este, mai degrabă un concept fără o definiție certă; de fapt, apa vie este ceea ce ne păstrează în viață – așa cum ne spune și povestea, această apă ar fi putut să salveze viața regelui – ceea ce înseamnă că fiecare are propria-i definiție. Apa vie sau apa vieții, indiferent cum am numi-o, reprezintă esența din universul personal al fiecăruia dintre noi, reprezintă lucrurile în care credem, reprezintă adâncul sufletelor noastre, ne reprezintă pe noi înșine și tot ce avem mai bun.
Așa cum s-a dovedit și la finalul povestirii, cel care a reușit să obțină apa vie a fost prințul cel mic, datorită integrității de care a dat dovadă, datorită bunătății sale; prin urmare, pentru fiecare dintre noi, apa vie este ceva indescriptibil, pentru că se regăsește în profunizimile noastre și e greu de exprimat în cuvinte – din punctul meu de vedere, apa vie reprezintă cea mai sinceră versiune a sufletului.
Iată cum o poveste despre un element de profunzime al sufletului omenesc este exprimată sub formă ludică, într-un mod jucăuș deci și, mai ales, original. Mi-a plăcut faptul că a fost introdus dansul, ca manieră de exprimare a unor acțiuni nespuse; de altfel, dansul chiar este o formă artistică foarte expresivă, iar aici este folosit pe post de povestire. Coregrafia ține locul povestirii verbale, nu mai avem nevoie de cuvinte ca să înțelegem ce se întâmplă, pentru că vedem mișcările coordonate perfect cu muzica, iar imaginația ne transpune indirect în mijlocul acțiunii, pe care nu o mai vedem, fizic, dar o înțelegem. Deopotrivă, coregrafia mai are un rol: acela de arăta că cei din fața noastră sunt artiști compleți, că talentul lor nu se rezumă la actorie și că, dacă vor, pot face orice.
M-am convins o dată în plus că teatrul este forma artistică ce poate deconecta cel mai mult omul de viața lui reală și de grijile cotidiene (da, chiar mai mult decât literatura, dar acesta este un subiect demn de un articol în sine), iar spectacolul ,,Apa vie” a contribuit la această părere; dar nu mă credeți pe cuvânt, ci mergeți și descoperiți cu ochii voștri!
,,Apa vie” învie copilul din noi, îl duce într-un tărâm fermecat. E teatru, e joc, e nebunie, e bucurie, e o gură de aer curat. ,,Apa vie” este elixirul magic necesar pentru a trăi în deșertul cotidian. – Oana Pușcatu, actriță, interpretează personajele Baba Cloanța și Fantoma Mamei în ,,Apa vie”.
