Dupa o vara plina, in care a calatorit foarte mult (Sibiu Fringe Festival 2016, FITIC – Festivalul International de Teatru Independent Constanta si Butterfly Effect ITF Galati, Stagiunea de Teatru în TVR și Dublin în cadrul proiectului „Handle with care. Itinerant social theatre” al Asociației Arte dell’Anima, finanțat de Institutul Cultural Român prin programul CentenArt), spectacolul Copii răi, pe 24 spetembrie a deschis stagiunea 2016-2017 a Teatrului Arte Dell”Anima.
Piesa scrisa de Mihaela Michailov este inspirata din fapte reale. O eleva de 11 ani este abuzata verbal si fizic de profesoara ei de istorie, iar dupa incheierea orei de curs, colegii ei ii aplica acelasi tratatement, urmand exemplul doamnei profesoare. Este un text taios, crud, violent si dur, ca si realitatea din care este inspirat.
Spectacolul incepe cu trei tineri (Ana-Maria Irimia, Raluca Jugănaru, Alin Potop), imbracati in uniforme identice, care parca executa niste miscari specifice armatei, intr-un ritm sacadat, dar rapid, de multe ori sincron, nu au expresii faciale, muta niste cuburi, seriosi, chiar daca te-ai gandi ca doar se joaca cu un fel de lego cu piese gigantice. Te duc cu gandul insa la robotei. Meritul ii apartine celei care semneaza miscarea scenica, Alina Iacov Lazăr.
Se aseaza apoi pe cuburi si incep un dialog liber cu publicul, de data asta, zambitori, veseli, asculta raspunsurile si le completeaza cu umor si caldura. Intram in lumea copiilor. Brusc, Alin ne introduce in lumea reala a copiilor prin cateva statistici pertinente… un copil are foarte putin timp sa se joace. Un copil are foarte putin timp sa fie copil. Trist.
Apoi ne intalnim cu personajul principal (Ana Maria Irimia), fetita de 11 ani, despre care aflam ca locuieste impreuna cu mama si sora ei mai mica (de care se simte iritata de foarte multe ori), parintii ii sunt divortati (tatal nu locuieste cu ele), are un catel cu care se joaca, si o pasiune pentru a crea tot felul de animale sau figurine din elastice (tot timpul poarta elastice cu ea si se joaca cu ele).
Asistam la ora de istorie, in care se preda, in mod paradoxal, lectia despre democratie. Fetita se simte mereu vizata de dna profesoara (Raluca Jugănaru), care observa ca nu este total atenta si ia atitudinea elevei drept afront personal. Mai mult, incearca sa o faca un contraexemplu, sa-i aplice un tratament binemeritat in conceptia sa, de disciplinare si de constientizare a consecintelor faptelor ei (o asculta din materie, ridica tonul, se apropie cu un bat in mana, fapt ce produce frica, intimidare, o expune in fata clasei, ii leaga mainile si o plimba pe holurile scolii). Cadrul didactic considera ca astfel ceilalti copii vor intelege ca trebuie sa fie ascultatori, ca asta patesc cei care nu se supun regulilor. Momentele sunt incarcate si de foarte multe ori, ca si public te simti in aceeasi postura, ti-e teama de doamna profesoara si din pacate trezeste amintiri din propria ta copilarie.
Ce urmeaza este infiorator, desi este foarte bine sugerat, subtil, indeajuns de mult cat sa intelegi, sa empatizezi cu fetita si sa constientizezi impactul aspura copiilor (si al victimei si al colegilor) un astfel de exemplu dat de la catedra.
Trecem si prin parerile martorilor, si ale directorului scolii, si ale doamnei gardian care a gasit fetita dupa incidente, si ale profesoarei in cauza dar si ale mamei fetitei. Si ale fetitei care ramane cu sechele si care incearca sa mearga mai departe.
Spectacolul este jucat intr-un ritm alert, cu forta, energie si cu schimbari reale, impresionante si emotionante ale personajelor (felicitari actorilor foarte focusati, curajosi, pentru asumarea unor situatii extrem de puternice, grave si grele, dar si pentru spiritul de echipa care se simte in ciuda tipologiei personajelor carora le dau viata in cadrul spectacolului).
Scenografia este adaptata conditiilor de joc, ingenios construita din elemente care rand pe rand capata si alte utilizari. Cea care reuneste toate aceste elemente intr-un spectacol menit sa ne faca sa ne gandim la fragilitatea copiilor, la nevoile lor, la ce exemple le dam, la modul cum interactionam cu ei este Geanina Herghelegiu.
Copii rai este un spectacol in care violenta este folosita pentru a ilustra adevarul si care din fericire isi atinge scopul de a te responsabiliza, iti inmoaie inima si te sensibilizeaza.
