Romanul care a marcat literatura americana a anilor ’60, considerat la aparitie cea mai aberanta carte despre sex – asa este prezentata cartea Complexul lui Portnoy de catre editura. Ca cititor, eu nu stiu cat a marcat literatura americana, dar stiu sigur ca este (nu numai) despre sex si destul de aberanta. Poate nu “cea mai” pentru ca in cei peste 50 de ani trecuti, au mai aparut si alte aberatii.
Oricum, romanul mi-a placut. Pentru ca nu e doar despre sex (kamasutra ar fi fost suficienta, pe profil). Mi-a placut pentru ca este despre viata, despre complexe nascute in copilarie si manifestate la maturitate. Pentru ca autorul scrie cursiv, inteligent si cu o auto-ironie debordanta. Pentru ca, evreu fiind, trateaza cu exigenta si umor viata evreilor. Pentru ca spune lucrurilor pe nume – acele lucruri ascunse sub pres, el le scoate si le arata cu degetul, criticand mentalitati aberante. Citind-o, constati ca nu scrisul este aberant, ci situatiile abordate.
Daca in anii ’60 era considerata o scriere despre sex – cand acest subiect sensibil abia isi dadea burka jos, azi imi pare o scriere despre comportamente. Comportamente sociale, familiale, personale, intime.
Alex Portnoy apare intr-o modesta familie de evrei americani, este crescut intr-un mediu in care cicaleala e ridicata la rang de exigenta, iar cand el isi ia zborul in propria-i viata, familia il sugruma cu legaturi si santaje sentimentale obositoare. Se intampla si astazi, mai ales in comunitatile etnice.
Inteligent, independent si libertin, Portnoy se zbate intre valorile inoculate in copilarie si cele dobandite la maturitate. Si pentru ca e zdravan la cap, si pentru ca nu-i place sa vorbeasca singur, monologul lui se adreseaza unui psihiatru – personaj spectator si ascultator. Subiectul “sex” este doar un pretext pentru a dezvalui toate inchistarile si nemultumirile lui fata de o familie nemultumita de el.
Personajul este un tip haios. Vesel, critic, uneori complexat si aproape niciodata relaxat. Asa il contureaza Philip Roth si pare ca autorul s-a inspirit dintr-o realitate cruda.
Roth scrie cursiv si raspicat, cu un limbaj destul de picant care-mi aminteste de “Sexus” al lui Henry Miller – poate chiar ceva mai mult…Cu un vocabular ce oscileaza intre grosolan si subtil, autorul ne reda o lume normala in ansamblu si plina de anormalitati in detaliu. Chiar daca Complexul lui Portnoy nu este un roman de actiune – cu inceput, cuprins si (happy) end, pentru mine a fost o lectura interesanta si foarte amuzanta.
Si eu vreau s-o citesc de ceva timp. :)