Pe 7 si 8 decembrie, la Cinema Studio a avut loc evenimentul Zilele Filmului Lux, putand fi vizionate trei pelicule dintre cele supuse votului publicului in acest an.
Instituit in anul 2007, Lux Film Prize este premiul pentru film acordat in fiecare an de Parlamentul European.
Votul meu a mers catre pelicula slovena Class enemy (Razredni sovraznik). Roy Bicek transpune pe ecran conflictul generat intr-o scoala din Slovenia de aparitia unui nou profesor de germana, dur si exigent, ce o va substitui pe preferata elevilor in rastimpul concediului acesteia de maternitate.
Profesoara Nusa, fiind si diriginta clasei in cauza, isi castigase simpatia elevilor prin empatizarea cu problemele lor personale. Noul profesor, Robert, insa se va dovedi a fi, atat fata de elevi, cat si fata de colegii sai profesori, un intelectual rasat, care va pune accentul pe stimularea elevilor prin lectura si studiu, iar nu pe crearea de legaturi afective, cu nici unii dintre ei. Cu toate acestea, va acorda o atentie sporita Sabinei (sau cel putin asta vor percepe ceilalti), dupa ce descopera ca aceasta este o talentata pianista.
Elevii pastoriti pana la aparitia lui Robert de Nusa il percep din start ca pe un dusman, insa conflictul izbucneste in momentul in care Sabina se sinucide, fara a lasa vreun bilet, chiar dupa ce are o discutie tete-a-tete cu noul profesor.
Robert este declarat public persona non grata de catre elevi, care ii vor sabota orele si vor lansa un lung sir de sicane la adresa acestuia. Pana unde se va ajunge si ce a determinat-o pe Sabina sa se sinucida veti descoperi urmarind filmul.
Cert este ca Robert nu se va dezice de spiritul sau intransigent, continuand sa predea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, un motiv in plus pentru ca elevii sa-l numeasca “nazist”. Laitmotivul filmului sunt trimiterile la opera lui Thomas Mann, acesta din urma pronuntandu-se de mai multe ori cu privire la problematica suicidului, intrucat propriul sau fiu, Klaus, s-a sinucis, iar tema muzicala ii apartine exclusiv lui Chopin. Deja doua plusuri ale filmului, la care se adauga jocul foarte firesc si natural al actorilor.
Regizorul ironizeaza societatea slovena, cu precadere sistemul educational, in primul rand prin personificarea celorlalte cadre didactice: unica grija a directoarei este ca acest conflict sa nu fie auzit dincolo de zidurile scolii, psihologa scolii este poate cel mai ilar personaj tocmai prin importanta pe care o acorda metodelor sale dovedit ineficiente, iar profesoara de educatie fizica este superficialitatea in persoana, toti acestia fiind la poli opusi fata de Robert, stigmatizatul.
Replica elevului de sorginte chineza, ce spune la un moment dat : “Voi, slovenii, daca nu va sinucideti, va omorati intre voi“, pare sa surprinda esenta spiritului sloven.
Totodata, regizorul insista pe lacunele din cunostintele elevilor, ca o consecinta directa a unui deficit de interes fata de studiu, cauzat sau perpetuat de chiar profesori (dupa moartea Sabinei, un alt profesor alege sa nu-si mai tina orele si-i indeamna pe elevi sa mearga sa bea o cafea). Ca atare, in momentul in care Robert declara ca “viata merge mai departe”, este catalogat nazist, desi, dupa cum vom vedea spre finalul filmului, elevii nici macar nu cunosteau adevarata insemnatate a acestui termen (Robert: “Esenta nazismului nu presupune ca totii oamenii sa fie supusi unei autoritati. Nazismul nu cunoaste sintagma ‘toti oamenii’, deoarece pentru ei doar arienii sunt oameni. Toti ceilalti reprezinta ceva ce trebuie inlaturat, ceva ce nu face parte din plan. Spuneti-mi, v-am tratat eu inechitabil? Am dovedit vreodata ca vreunul dintre voi este mai important pentru mine decat ceilalti?“). Abia la acel moment elevii vor incepe sa se lumineze in ceea ce-l priveste pe Robert, insa raul era deja facut. Deci, cum spuneam , vai de profesorii care nu asculta de elevi. Va recomand cu tarie sa vizionati acest film si sper ca, dupa ce o veti face, sa va exprimati public opinia. :)
