[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]M[/mkdf_dropcaps]ai mult sau mai puțin o carte motivațională, dar cu siguranță una de dezvoltare personală (și interumană), Cele cinci limbaje ale iubirii mi-a atras atenția pentru că a fost scrisă pe baza unor argumente logice și simple.
Dacă este urmărită cu atenție, cartea invită la introspecție și la o analiză detaliată a vieții personale, dar și a comportamentului celor din jur. Gary Chapman își fundamentează lucrarea pe baza a numeroase studii, dar, cel mai important, pe baza experiențelor multor cupluri care au ales să îi împărtășească poveștile lor și pe care le-a consiliat de-a lungul timpului.
Autorul începe prin a evidenția rolul primordial al iubirii în viețile noastre, dar știm cu toții că, pe cât de ,,universal” este termenul, pe atât de complexe sunt manifestările de iubire, care diferă de la o persoană la alta. Pentru ca iubirea împărtășită să fie, într-adevăr, înălțătoare, este nevoie de o anumită compatibilitate emoțională între parteneri, compatibilitate ce se poate traduce prin înțelegerea limbajului de iubire preferat de celălalt.
Pe lângă relațiile de cuplu (căsnicii, mai exact, pentru că autorul se raportează mai ales la viața de cuplu de după căsătorie, când entuziasmul primar se transformă), limbajele iubirii prezentate în carte sunt valabile și pentru relațiile dintre părinți și copii, dar ne ajută, în același timp, să îi înțelegem mai bine și pe cei apropiați, cu care ne dorim să avem relații armonioase.
Teoria lui Chapman privind relațiile pornește de la diferența dintre a fi îndrăgostit și a iubi cu adevărat pe cineva; el definește starea inițială de ,,îndrăgostire” drept o senzație de entuziasm, în timpul căreia cei doi parteneri nu reușesc să vadă defectele celuilalt, perioada aceasta fiind diferită ca timp de la un caz la altul. Ulterior acestei faze, îndrăgostiții trec la nivelul următor, cel al iubirii mature și profunde, al iubirii reale, bazată pe adevărul din spatele imaginii inițiale a partenerului. Tocmai aici începe testul, conform teoriei lui Chapman; în momentul în care partenerii ajung în această etapă, este posibil ca relația lor să cunoască o perioadă de declin, din cauza faptului că cei doi nu sunt familiarizați cu limbajul de iubire al partenerului.
Cartea prezintă cinci limbaje esențiale, fiecare limbaj fiind constituit din mai multe subcategorii: cuvinte de încurajare, timp de calitate, servicii, cadouri sau afecțiune fizică.
Chapman arată că fiecărui om îi este atribuit un limbaj de iubire primar, independent de voința lui, cu care se naște și care îi este, așadar, intrinsec. Se întâmplă însă de multe ori ca oamenii să nu fie conștienți de acest lucru și să nu poată comunica partenerului care sunt nevoile sale reale în relația respectivă. Limbajul de iubire primar poate fi observat încă din copilărie și tot în copilărie acesta este dezvoltat sau, dimpotrivă, inhibat. Consecințele manifestării limbajului primar de iubire în copilărie se vor face resimțite în viața de adult, iar cei care au fost privați de ceea ce aveau nevoie tind să întâmpine mai multe probleme în înțelegerea și exprimarea propriilor emoții, dar și în comunicarea propriilor nevoi, pe care nu le pot conștieniza cu ușurință.
Revenind la relațiile de cuplu, Chapman arată că atunci când partenerii descoperă care este limbajul primar de iubire al celuilalt, îi pot oferi acestuia ceea ce are nevoie din punct de vedere emoțional pentru a se simți iubit și pentru ca relația să rămână armonioasă. Atunci când individul nu se simte iubit în modul care este esențial pentru el și pe care îl înțelege cel mai bine ca fiind reprezenant al iubirii celuilalt, devine frustrat, nemulțumit, lipsit de implicare și dezamăgit. Totul se poate traduce printr-o neînțelegere, întrucât vorbim despre necunoașterea nevoilor emoționale primordiale ale celui de lângă noi. Pentru a ne asigura că cei din jur știu că îi iubim, este nevoie să le vorbim pe limba lor, deci să le arătăm prin faptele care pentru ei înseamnă iubire, nu în cele pe care le considerăm noi dovezi, pentru că, de multe ori, limbajul nostru primar nu este și limbajul primar al celuilalt.
Cartea lui Chapman nu necesită un efort intelectual prea mare, este ușor de citit și ușor de înțeles, pentru că se bazează foarte mult pe exemple concrete, pe poveștile unor oameni care au reușit să își îmbunătățească relațiile, urmând teoria acestuia. Totuși, pentru ca ideile lui Chapman să fie aplicate în viața reală a cititorului, este imperios necesar ca acesta din urmă să recurgă la o introspecție, pentru a-și determina propriul limbaj de iubire, dar și la o analiză amănunțită asupra comportamentului celor din jur, pentru a determina și limbajele lor; totodată, este foarte important să îi asculte și să îi înțeleagă, pentru a ști la ce acțiuni să se raporteze atunci când doresc să își exprime sentimentele de iubire sau apreciere față de ei.
