[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]A[/mkdf_dropcaps]m mai citit cateva carti cu aceeasi tematica – conditia femeii in cultura islamica. Spre deosebire de Cel care ma asteapta, de Parinoush Saniee, toate celelalte aveau caracter autobiografic.
Parinoush Saniee nu-si povesteste propria experienta, ci, mai important, in virtutea profesiei de sociolog, se bazeaza pe statistici reale din Iran.
“…nu doream sa imi prezint munca drept un sir statistic, …Asa am ajuns sa imi pun cercetarea intr-o forma fictionalizata si sa aleg un simbol pentru fiecare factor de schimbare.” – afirma ea intr-un interviu [sursa:bookmag.eu]
Cel care ma asteapta este un roman pe care nu-l poti lasa din mana. Asta e! Am incercat, dar n-am reusit pana la ultimul rand citit. Sunt carti care ma adorm si carti care ma tin treaza. Primele nu-s deloc mai proaste decat celelalte, ci pur si simplu asta tine de maiestria narativa a autorului.
Parinoush Saniee povesteste superb, creaza emotii la fiecare paragraf si incita cititorul la revolta, duiosie, compasiune, curiozitate…
Masumeh este femeia iraniana care indura cu stoicism toate opresiunile posibile: ale familiei – prin interzicerea de a-si continua educatia si studiile; ale societatii – prin impunerea unui comportament umil, ca atitudine si vestimentatie. Ulterior, ale sotului – prin invitatia categorica de a-si asuma toate responsabilitatile familiei; ale copiilor sai – prin pretentia de a le fi total dedicata lor. La toate astea se adauga apasarea furtunilor sociale si politice dintr-un Iran macinat de revolutie si razboi, miscari sociale extremiste niciodata potolite.
Ea traieste o poveste de dragoste adolescentina inabusita brutal de familie inca de la primele ocheade cu Saeid. Dupa 35 de ani, reintalnirea cu Saeid ar putea implini sufletul lui Masumeh, insa, de aceasta data, copiii ei ii decid soarta.
O viata incarcata de sacrificii, neajunsuri, certuri si umiliri. O viata marcata de temeri si de singuratate, chiar daca lumea ei era plina de oameni. O viata in care a fost lipsita de iubirea pe care ar fi meritat-o, chiar daca ea a facut totul din iubire.
Si – mai ales – o viata de femeie iraniana asa cum sunt alte sute de mii.
Cel care ma asteapta s-a tiparit pana acum in peste 24 de editii, devenind cea mai vanduta carte a tuturor timpurilor in Iran, chiar daca a fost interzisa de doua ori (sau poate tocmai din acest motiv?). Cartea a fost tradusa in peste 25 de limbi.
