[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]D[/mkdf_dropcaps]e cele mai multe ori atunci cand spui Mihail Drumes iti vine in minte un singur roman, dat fiind faptul ca a dus la recunoasterea numelui sau peste ani si a reusit sa faca dintr-un simplu nume comun, un nume consacrat. De Invitatie la vals, caci despre el este vorba, a auzit mai toata lumea, insa nu se cunoaste faptul ca acest scriitor a mai adus si alte contributii in literatura prin romane la fel de bune, precum: Scrisoare de dragoste si Cazul Magheru.
Atunci cand te apuci sa citesti Drumes, te gandesti ca pornesti la un drum lung, iar ca insotitor nu ai altceva decat o poveste de dragoste, insa, nu si in cazul celui din urma roman, care are ceva mai aparte. Povestea se contureaza pornind de la o mica deceptie in dragoste, insa de aceasta data nu totul se rezuma la asta. Romanul ca intreg poate fi caracterizat prin 5 cuvinte foarte simple: psihologie, mister, cunoastere, dezvoltare si inocenta.
Toate acestea, insumate, dau o poveste de un real succes, care te prinde, te lasa fara suflare, iar finalul este unul de-a dreptul triumfal. Pentru cunoscatori, romanul acesta ar putea avea caracter de “bildungsroman”, sub aspectul dezvoltarii personajului principal, al lui Ilarie Magheru, pornind de la un tanar indragostit care sufera o deceptie prin moartea iubitei sale si pe care viata l-a inzestrat cu o sete inimaginabila de cunoastere ce-l impinge spre dezastru si-l transforma in final intr-o persoana chinuita de ganduri, constiinta si de o eventuala crima.
Moartea devastatoare a iubitei sale il face sa se decida asupra unui viitor ca medic, insa, pentru aceasta, el ar trebui sa-si definitiveze studiile in indepartata Indie, de aici o lupta continua intre ratiune si subconstient, lupta cauzata de lipsa banilor, ea te poarta dintr-o lume in alta si te face sa reactionezi, oricat ai fi de rational, subconstientul , sub aspectul faptelor tale, te tradeaza la un moment dat.
Un incident straniu declanseaza intreaga actiune si face din aceasta carte una despre idealuri si crime, pacat si vinovatie, totul asamblat sub o nota politista care te va captiva si te va tine in suspans de la inceput pana la final. Gandurile, trairile, emotiile, intrebarile propriei persoane accentueaza caracterul psihologic al romanului si fac din Magheru un personaj de o complexitate remarcabila.
Pastrand aceeasi nota, finalul este unul debusolant, povestea se incheie intr-un mod in care nu te-ai fi asteptat, iar rezultatul este unul de-a dreptul socant, iti va raspunde la toate intrebarile si in final te va face sa-i aduci mult mai multa recunostinta lui Drumes si sa te intrebi cum de a reusit sa aiba o idee atat de sclipitoare, idee ce s-a transformat de-a lungul timpului intr-un roman de un real succes.
