Cartea Spiritelor a vazut lumina tiparului in anul 1857, marcand nasterea oficiala a ceea ce cunoastem prin numele de spiritism, o filosofie de tip spiritualist. Ca o consecinta sau, mai bine spus, rezultat al cercetarii lui Allan Kardec asupra unei serii de fenomene paranormale ce au avut loc in anii 1850 la Paris. Volumul constituie o veritabila piatra de hotar a constiintei umane, dezvaluind intrucatva relatia dintre realitatile din planul fizic si spiritual.
Putem intrezari pe parcursul lecturii o abordare inedita si cuprinzatoare in procesul de sondare si intelegere a naturii umane, cat si a celei ce o alcatuim, lumea; iar aceasta abordare se adreseaza necesitatii noastre continue de a „fi la curent”, de a investiga lumea din jurul nostru prin intermediul uneltelor stiintifice, de a (ne) descoperi sensul (filosofia) si, implicit, de a izbuti sa le aplicam si sa le includem in rutina cotidiana pentru a realiza interconexiunile necesare progresului uman. Acest tip de abordare este cunoscut ca triplul aspect al spiritismului din cadrul unificarii stiintei, filosofiei si religiei. Cartea Spiritelor ne pune pe „masa” ambele fundamente ale spiritismului, un excelent punct de plecare in expeditia descoperirii sau a aprofundarii cautarii Sensului si Scopului supreme.
Notiunea de spiritism si-a avut obarsia in Cartea Spiritelor, iar aceasta a fost doar o prima etapa. Aidoma unui bagaj de cunostinte, spiritismul a continuat sa se dezvolte, Kardec insusi publicand alte patru carti bazate pe conlucrarea cu lumea invizibila, inca inainte de 1869: „Cartea mediumilor” (1861), „Gospel-ul din perspectiva spiritismului” (1864), „Rai si iad” (1865) si „Geneza” (1868). Pe drumul deschis de Kardec si in maniera creata de el, numerosi alti autori au purces an de an in vederea generarii de continut de factura spiritista.
In anii 1850, angrenat in investigarea vietii de dupa moarte, Kardec pare-se ca a comunicat prin intermediul sedintelor de spiritism (séance) cu un grup de spirite supranumite colectiv „Spiritul Adevarului”, acestia elucidand mai multe subiecte de interes major, printre care si cel al vietii dupa moarte, conceptele de bine si rau, universul si originea spiritelor. Nume cu inalta rezonanta culturala au fost mentionate pe durata acestor sedinte de catre „Spiritul Adevarului”, printre care Toma D’Aquino, Voltaire, Augustin de Hipona. Ulterior, Kardec va impartasi invataturile primite intr-o formula de tip intrebare – raspuns, rezultand continutul Cartii Spiritelor; cu alte cuvinte, Kardec „a intervievat” aceste spirite.
Cartea postuleaza credinta potrivit careia exista o fiinta superioara unica, suprema, un Dumnezeu responsabil de creatia universului. De asemenea, conform textului, Diavolul nu exista. Desi nu se face referire la Iisus ca la fiul lui Dumnezeu si nu exista nici o precizare in privinta „conceptiei imaculate”, acesta este, totusi, considerat unul dintre mesagerii perfecti, sacri ai lui Dumnezeu, iar invataturile sale sunt demne de urmat. Reincarnarea si/ sau supravietuirea sufletului dupa moartea fizica reprezinta credinte vitale. Numai prin procesul reincarnarii sunt asimilate lectiile vietii, sunt parcurse treptele catre viata urmatoare. Iar aceste vieti pe care spiritul le parcurge consecutiv reprezinta biletul catre perfectiune sau Rai. Conform teoriilor expuse in aceasta carte, omul este construit din trei elemente fundamentale: trupul, spiritul si corpul spiritual. Astfel, spiritul prada materia si ii si supravietuieste.
Dupa publicarea Cartii Spiritelor, doctrina spiritista a lui Kardec a inceput sa prinda radacini in primul rand in Franta, tara de provenienta, raspandindu-se in Europa si croindu-si apoi drum catre America de Nord. Cea mai ampla reactie a fost cea sud-americana insa. In Brazilia, miscarea spiritista a acaparat intreaga natiune si este in continuare una dintre principalele religii, insumand milioane de adepti ai lui Kardec care merg frecvent in pelerinaj la mormantul sau din Paris.
Pana in prezent, vreme de aproximativ 160 de ani, lumea a perceput confirmarea Doctrinei, iar argumentele contra s-au datorat exclusiv intentiei de a desfiinta conceptul invatarii/ iluminarii prin spiritism, nu mesajele care propovaduiau dragostea si caritatea, ceea ce totusi nu este o premisa suficienta pentru a conchide ca usile iluminarii spirituale ne sunt inchise.
Allan Kardec ne-a oferit o a treia revelatie, pentru care i se datoreaza recunoastere; in vederea celor ce au citit Biblia si s-au poticnit in incercarea de a intelege pe deplin parabolele si de a dezambiguiza versetele, Cartea Spiritelor doreste si, cel putin pe alocuri, zic eu ca reuseste sa inlature complet ceata.
______
Lectura a fost oferita de editura Herald. Cartea face parte din campania „Carti deschise pentru minti deschise” si poate fi achizionata si online, cu reducere, aici.
