Cronica-interviu
Boema si cocheta ceainarie ARTea a gazduit joia trecuta spectacolul Captiv in teatru. O premiera altfel, o atmosfera calda, “ca intre prieteni”, intr-o oaza de liniste aflata parca in afara timpului in care ne ducem zi de zi vietile grabite.
O atmosfera propice visarii, numai buna pentru a urmari colajul de momente din cariera si viata unui actor-personaj care a facut o alegere neasteptata. Refuzand raiul, prefera sa ramana pe pamant sub forma de statuie, captiv, dar “viu” prin emotiile si amantirile pe care le pastreaza.
Un adevarat tur de forta al actorului Antonio Tadeusz Minca si o surpriza foarte placuta pentru mine. L-am vazut jucand pentru prima data si l-am descoperit teribil de talentat. I s-au alaturat, in momentele potrivite, o prezenta feminina (Gabriela Alexandru) si una muzicala (violonistul Mihai Dunarintu). 
Conceptul spectacolului ii apartine lui Tudor Sicomas, si el o (re)descoperire pentru mine: il stiam din postura de PR, nu de scenarist si regizor. Asa ca, dorind sa aflu mai mult despre ei si sa-mi completez imaginea, am profitat de ocazie si l-am rugat sa-mi acorde un mini-interviu despre povestea din spatele povestii.
Acestea fiind spuse, va invit sa faceti cunostinta cu spectacolul Captiv in teatru din perspectiva lui Tudor Sicomas, cu trupa si proiectele Teatrului de Pica.
______
Alina Gosa: Tudor, recunosc ca primul monolog m-a luat total pe neasteptate, a fost un inceput “in forta” pe care sunt sigura ca nu am reusit sa il decodific in intregime. Ma ajuti, te rog?
Tudor Sicomas: Momentul este monologul lui Shylock din „Negutatorul din Venetia”, in care batranul negustor vorbeste despre diferentele dintre evrei si crestini, in Venetia secolului XVI, cand evreii erau discriminati, umiliti, fortati sa locuiasca in ghetouri.
Antonio a legat monologul acesta care vorbeste despre nedreptati si antisemitism, de monologul lui Timon (din “Atena”, tot Shakespeare) care vorbeste despre nedreptate in general.
Alina Gosa (AG): Referinte clasice. Sa inteleg ca momentul se adresa mai mult “initiatilor” in ale teatrului?
Tudor Sicomas (TS): Nu neaparat, am scos monologurile din contextele pieselor lor, pentru a reda faptul ca, si in contextul societatii actuale, din pacate, rasismul si nedreptatea sunt in continuare prezente.
AG: Si momentul in care apare pentru prima data in scena personajul feminin mi s-a parut o referinta. Eu l-am legat de Pescarusul lui Cehov, am facut bine?
TS: Da.
AG: Iar cele doua personaje nemultumite ii cereau socoteala autorului?
TS: Monologul ei este preluat din piesa „Nina sau Despre fragilitatea pescarusilor impaiati”, un text in care Matei Visniec continua cumva „Pescarusul” lui Cehov din momentul in care il lasa autorul rus.
Personajul masculin, Bobik, este preluat din piesa „Masinaria Cehov”, in care tot Matei Visniec face apologia pieselor mari cehoviene. Acest Bobik este doar un nume amintit in „Trei Surori” a lui Cehov si pe care Visniec il dezvolta ca personaj in piesa lui. Dar, din nou, este scos din context, pentru a prezenta ideea conform careia personajele unui text pot avea o viata proprie ca in „Sase personaje in cautarea unui autor” de Pirandello.
AG: O masinarie foarte “elevata” pana acum. As schimba putin registrul cu momentul “pitpalac intr-un copac”. Este si el o preluare?
TS: Este un cuplet al lui Constantin Tanase, de revista.
AG: Si ajungem la cel mai savurat moment, cel putin prin prisma reactiei publicului. Cel care a generat initial perplexitate si a fost rasplatit cu cele mai rezonante hohote de ras. Momentul “iola” – de la Shakespeare la Facebook.
TS: O, da. Intr-adevar. Este ceea ce numim noi in actorie si in teatru: „prag”.
AG: Ok, spune-mi despre prag.
TS: “Prag” este atunci cand personajul sufera o schimbare majora si, astfel, toata linia spectacolului sau doar evolutia personajului se transforma. In cazul de fata pragul este unul major, pentru ca se trece destul de brusc de la drama la o comedie absolut delicioasa si extrem de contemporana. Vorba ta, de la Shakespeare la Facebook.
AG: Cu siguranta a functionat. Contemporana si povestea despartirii. Sau e de fapt natura umana, barbatul care isi doreste libertatea pana cand chiar o are, si atunci devine mai important ce a pierdut?
TS: E extrem de contemporana povestea asta, foarte comica dar si foarte trista, in acelasi timp. Vorbeste despre superficialitate.
Gandeste-te cum spune el, extrem de convins: „o relatie atat de lunga, aproape 3 luni”. Sigur, noi murim de ras auzind asta. Dar nu e de ras, e de plans. Pentru ca intr-adevar, in ziua de azi, a fi intr-o relatie cu cineva mai mult de 1 luna este ceva. Daca ai ajuns la un an, 2 sau 3, deja esti sarbatorit cu mare fast. Trist, foarte trist. Dar si ridicol. De fapt radem de noi insine.
AG: Deci avem teatru clasic si de revista, istorie si contemporaneitate. O paleta foarte variata si ofertanta pentru orice actor. Iar Antonio Tadeus Minca mi se pare unul foarte talentat. Am avut si o mica discutie dupa spectacol, si parca i se schimbau trasaturile la fiecare cateva secunde.
TS: Da, are o expresivitate faciala si o mimica extraordinara.
Daca ti-a placut, il poti revedea, si invitam si cititorii la spectacolul „Eu. Nu contez!”, la Teatrul Elisabeta, in care Antonio e in rol principal, alaturi de Marian Ralea, Vlad Radescu, Anamaria Pislaru, Sorin Dinculescu, Relu Poalelungi, Beatrice Rubica, Georgiana Vratiu, Altan Zecheria, Stefan Opreanu si Narcisa Baleanu (care va canta la nai, live). Spectacolul se joaca pe 28 noiembrie, ora 19:00, la Teatrul Elisabeta. Regia este semnată de Costel Stoica, iar textul este scris de un tanar dramaturg roman si corporatist, Florin Coman.
AG: Iti multumim pentru invitatie, pentru mine pot deja confirma ca voi fi acolo.
Cum l-ai ales pe Antonio pentru rolul… actorului? Si cine mai face parte din trupa Teatrului de Pica?
TS: Nu eu l-am ales pe el. Ci el a ales sa realizam impreuna (el, eu si violonistul Mihai Dunarintu) acest spectacol. In prima faza ca one-man show cu muzica live. Apoi am hotarat sa o alaturam si pe Gabriela Alexandru pentru a da culoare si viata spectacolului.
In afara de cei deja mentionati, din compania „Teatrul de Pica” mai fac parte si Lavinia Alexandru, Oana Burcescu, Iulia Cristescu, Corneliu Reu, Stefan Opreanu. Suntem o trupa destul de numeroasa si unita.
AG: Care este spectacolul care a avut cel mai mult succes pana acum si ce spectacole ne pregatiti in continuare?
TS: Spectacolul cel mai jucat, cel mai „dus” prin festivaluri (are deja 2 in palmares, Festivalul Pledez pentru TINE(ri) de la Teatrul Tineretului Piatra Neamt si FNTI – Festivalul National de Teatru Independent, 2016) este „Portrete I – Ceainaria urbana”, care a avut premiera in urma cu 2 ani.
Acum, la final de an 2016, sarbatorim un an de la premiera cu „Portrete III – Purgatoriul” si spectacolul va avea loc sambata, 26 noiembrie, ora 20:00, la Bram Stoker Pub & Restaurant (str. ion Campineanu nr. 33).
De asemenea, sa adaug ca jucam si „Portrete I – Ceainaria urbana” pe 11 decembrie, tot la Bram Stoker Pub & Restaurant.
Apoi reluam un alt spectacol interesant si de succes – „Ne dati ori nu ne dati?”, care a avut premiera anul trecut la Teatrul de pe Lipscani si care este un manifest social al tinerilor artisti independenti. Pe acesta il puteti vedea pe 16 decembrie, de la ora 19:00, la Teatrul Arte dell’Anima.
Vom incheia anul cu premiera „Portrete II – Caragiale variete”, partea a doua a Trilogiei Portretelor. Si acesta se va juca tot la Bram Stoker Pub & Restaurant, pe 18 decembrie, de la ora 19:00.
La anul reluam „Captiv in teatru”, toata Trilogia Portretelor, „Ne dati ori nu ne dati?” si pregatim inca 2 premiere: „Femei” (un spectacol despre conditia femeii din zona araba si semita) si „Haide s-o ucidem pe Matilda!” (o comedie inedita in 2 personaje, cu Antonio Tadeusz Minca si Corneliu Reu).
AG: Aveti un program destul de incarcat.
TS (razand): Si mai pregatesc o surpriza despre care nu vreau sa vorbesc, pentru ca sunt superstitios.
AG (razand): Nu insist atunci. Astept sa aflam la timpul potrivit.
TS: Eu zic ca avem un program de spectacole incarcat si incantator. La care va invitam si va asteptam cu drag.
AG: In incheiere, as vrea sa-mi spui si ceva despre tine.
TS: Despre mine pot spune ca sunt un om absolut indragostit de arta (teatru, opera, balet, muzica). Tot ce fac e dintr-o pasiune nebuna.
Iubesc meseria mea de teatrolog (pentru ca vad foarte multe spectacole si pot vorbi despre ele in mod liber si neingradit), dar iubesc si scena, de aceea cochetez cu regia si actoria (chiar ma puteti vedea ca actor in Trilogia Portretelor si in „Ne dati ori nu ne dati?”). Incerc sa fiu o persoana cat mai completa si complexa.
Sunt PR al Teatrului Arte dell’Anima din Bucuresti – un mic, dar foarte activ teatru cochet condus extraordinar de doamna Crina Linta si sustinut de sotul dumneaei, Gabriel Linta (și unde va invit sa vedeti 2 productii minunate: „Copii rai” de Mihaela Michailov, in regia Geaninei Hergheligiu, cu Ana Maria Irimia, Raluca Juganaru si Alin Potop; si „O noapte furtunoasa”, in regia lui Florin Lita, o montare moderna si foarte inventiva a capodoperei lui Caragiale).
Pe langa faptul ca sunt PR la acest teatru, ma ocup si de cronica de teatru, la Revista Teatrala Radio, condusa de domnul Costin Tuchila, unde imi dau frau liber vorbelor si imaginatiei.
_______
sursa foto: Teatrul de Pica.
