Caietul Mayei, de Isabel Allende

Caietul Mayei, de Isabel Allende sau vindecarea unei vieti

[mkdf_dropcaps type=”normal” color=”red” background_color=””]C[/mkdf_dropcaps]u Isabel Allende n-ai cum sa ratezi. Orice carte a ei iti pica in mana e una castigatoare (chiar daca nu e de pica). Cea de fata este o carte-caiet. Maya, o tanara razvratita, cu o adolescenta chinuita si furtunoasa, decide sa-si vindece viata trecuta, dar mai ales pe cea viitoare, scriindu-si trairile. Nimic de genul siropos “jurnal intim” – Allende, oricat de sentimentala ar fi, nu e niciodata siropoasa.

   Exista voci care spun ca acest roman n-ar fi deloc in stilul Isabelei Allende. Citind-o, afirm contrariul. Chiar fara coperta, fara indicii sau numiri, stilul povestirii te trimite direct la Allende.

   Actiunea si personajele romanului se plimba intre Berkeley, Las Vegas si Chiloe – un sat chilian uitat de lume, pierdut in spatiu si timp.

   Berkeley–ul conservator ii ofera Mayei o copilarie fericita in casa bunicior cu care are o legatura profunda. Cu un tata aviator si o mama disparuta in Europa, Maya se bucura de iubirea si protectia bunicior Nini si Popo.

   Las Vegas-ul extremist in ale viciului zguduie adolescenta fetei. Extrem de depravat, de nociv, de tentant, de luminos si ademenitor, Las Vegas este ultimul loc unde o adolescenta ar putea trai normal. Maya nimereste in el si viata ei devine un haos, vecin cu coma. Fizica, morala, psihica, sociala. Ca sa nu moara, ii trebuie un antidot: Chiloe. Ca Chile e departe, o stim. Chiloe e mai departe si decat Chile. In timp, spatiu, civilizatie, mentalitati.

   Si pentru ca Maya se vede proiectata in alt veac, isi scrie caietul intr-un sevraj din care nu stie cum va scapa, daca va scapa. Nu vrea nimic, nu-i place nimic, nu simte nimic. Dar Chiloe o vindeca mai bine decat orice psihianalist sau centru de reabilitare. Descopera o lume ciudata, dar sanatoasa; un loc in care binele si raul sunt inca in echilibru stabil; si un timp in care se poate face orice, pe indelete.

   In Caietul Mayei personajele sunt marca “Allende” – niciunul banal sau plictisitor, niciunul lipsit de importanta. De la bunici, parinti, prieteni, pana la mafioti, politisti, criminali, vecini sau vraci, fiecare este o “figura” bine conturata de condeiul scriitoarei.

   N-am detaliat actiunea, doar am schitat sumar personajele si s-ar putea crede ca romanul povesteste despre oameni. Insa nu e numai atat. Caietul Mayei este despre viata, despre deciziile care o pot schimba, despre vindecare cand te-ai lasat otravit de rau. Si despre iubire. Iubirea de sine si iubirea celorlalti.

   Ce zi era? Ce ora? N-aveam nici cea mai mica idee. Deschideam ochii, ma sufocam, inima mea era o bomba cu ceas care ticaia tot mai repede, tresaream necontrolat, mi-era greata, horcaiam, din nou vidul. – Caietul Mayei, pag.204